De la excesul de șanse la lipsa egalității de șanse

Eram inspector școlar. Nu mi-a scăpat școală pe care să nu o vizitez. Era suficient să trec podul de la Mărăcinei și se simțea nevoia de reechilibrare a șanselor. Nu mai zic de Bisoca, unde am ajuns de câteva ori iarna și am plecat cu ochii umezi de la acei copii care stăteau în clase, în timpul orelor, în papuci, pentru că ghetele le erau la uscat pe sobă. Veneau și de la patru kilometri pe jos.

Mă gândeam cât de simplu le este copiilor noștri care locuiesc la câteva minute de școală sau sunt aduși de familie, cu mașina. Cât timp au ei în plus și câte resurse ….

E minunat ceea cea ce se întâmplă cu copiii noștri, însă ce putem face pentru a nu-i pierde pe cei care ar putea realiza lucruri minunate pentru societate, dar din păcate se pierd din lipsa șanselor la un joc echilibrat.

Veți spune că și de la țară au ieșit copii buni și este adevărat. Însă numărul celor care au reușit este mic, în timp ce numărul celor care se pierd pe drum este mare, mai mare ca niciodată.

Ne place sau nu să auzim, însă trebuie să recunoaștem că regimul socialist, comunist sau cum mai vrem să-i zicem a făcut mult mai mult pentru formarea copiilor decât actualul sistem politic.

Atunci, de la țară, s-au ridicat oameni mari. Însă școala era școală. Stimula valoarea. O căuta. O selecta. O promova.

Cunosc oameni care au reușit să ajungă în vârful ierarhiilor universitare. Știau carte. Aveau baze solide încă de la clasele primare.

Acum se construiesc ziduri. Se cumpără mobilier. Însă în dascăli nu se investește. Ar trebuie să fie plătiți atât de bine încât prima opțiune a unui tânăr să fie sistemul de învățământ. Dacă s-ar investi decalajul dintre urban și rural, dintre centru și periferie, s-ar diminua.

E trist să vezi că pierdem atât de multe resurse umane, că lăsăm atâția tineri să se rateze, în timp ce avem atât de multă nevoie de un viitor solid.

Acum discuția este unilaterală. Țintește doar sistemul de pensii. Nimic rău în acordarea unor drepturi corecte, însă nici vorbă despre așa ceva. Un triș. Să nu uităm că cineva va trebuie să plătească aceste pensii. Fără să pui sămânță roditoare în pământ astăzi. e greu de înțeles de unde vor veni banii în viitor. Și nu doar despre bani este vorba. Ci de satisfacția pe care o trăiește un om realizat, un om împlinit profesional.

Din păcate, România de azi are o categorie de tineri care se ratează din prea multă șansă și prea mulți  bani și tineri care nu-și ating potențialul doar pentru că nu s-au născut în locul potrivit.

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

S-ar putea să-ți placă și