La școală te mai poți strecura. În fața bolnavului, nu.

Dragi elevi,
Aș vrea să înțelegeți foarte clar un lucru: noi, profesorii, nu suntem aici ca să fim populari. Iar voi nu sunteți aici ca să găsiți permanent cea mai ușoară cale.
Sigur că ne dorim să existe o atmosferă bună, să fim înțelegători, să vă ascultăm și să vă ajutăm. Dar dacă am încerca să vă facem pe plac în fiecare situație, am putea să vă dăm impresia că totul este foarte ușor și că orice dificultate poate fi ocolită. Poate că uneori chiar ar fi mai ușor așa. Numai că nu v-ar ajuta.
Iar atunci când întâlniți profesori care sunt de treabă, înțelegători și eleganți în relația cu voi, nu transformați această bunătate într-o oportunitate de a obține încă o amânare, încă o excepție, încă o scurtătură. Luați-o mai degrabă ca pe un model pentru ceea ce ar trebui să deveniți voi înșivă.
Pentru că aici nu facem numai instrucție. Nu vă învățăm numai tehnici, manevre și deprinderi profesionale. Noi facem și educație.
Iar educația înseamnă să înveți să ai răbdare, decență, disciplină, respect, empatie și, mai ales într-o profesie medicală, compasiune.
Înseamnă și să înțelegi că nu orice lucru pe care îl poți evita trebuie evitat și că nu orice regulă trebuie negociată.
La școală, uneori, poți să te strecori. Poți să înveți mai puțin, să amâni, să găsești o explicație, să treci cumva peste o situație.
Dar într-o zi vei ajunge față în față cu un bolnav.
În acel moment nu mai ai în față o notă, un catalog sau un profesor. Ai în față un om. Ai suferința lui, frica lui, familia lui și, uneori, chiar viața lui.
Iar viața acelui om este unică.
Acolo nu te mai poți strecura.
Acolo nu mai poți specula bunăvoința nimănui și nu mai poți negocia ceea ce nu ai învățat.
În cel mai bun caz, nepregătirea te va face de râs. În cel mai rău caz, poate face rău unui om.
De aceea, atunci când vă cerem seriozitate, prezență, răbdare, muncă sau disciplină, nu o facem împotriva voastră. O facem tocmai pentru voi și pentru oamenii de care, într-o zi, va trebui să aveți grijă.
Ne dorim să plecați de aici nu numai cu o diplomă și cu o meserie, ci mai buni decât ați venit: mai responsabili, mai atenți la ceilalți și mai conștienți de greutatea profesiei pe care v-ați ales-o.
Pentru că, înainte de a deveni buni profesioniști, trebuie să devenim oameni pe care ceilalți se pot baza.