Am trecut de multe ori prin Cândești, ca orice alt buzoian. Se vede din șoseaua care leagă Buzăul de Brașov un complex cât o stațiune. Clădirea centrală este impunătoare, iar de jur împrejur vezi de la distanță logica organizării. Cu toate acestea nu m-am oprit niciodată la Ferma Rușilor.
Astăzi am coborât de la Nișcov spre Cândești, pe drumul care face la stânga, imediat ce ai trecut podul peste este apa Nișcovului, mergând spre Mierea.
Nu călcasem pe această cale – drum asfaltat, de altfel -, motiv pentru care am semnalizat dreapta și am văzut aceea parte de sat. Nu am intrat pe drumul din stânga, care duce la Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, unde nu până nu de mult a a fost paroh părintele Vasile Cătuneanu, un călător a la Hohaș, dar cu rulota, nu pe Pisicuța, ci am coborât spre o vale, care-mi amintește de satele de la granița Franței cu Elveția.
Drumul curge frumos, imaginea este de plai, în stânga și dreapta nu se poate ști dacă oamenii iubesc mai mult animalele, sau fac cultură mare, ca cei din Bărăgan.
În drumul acestea care nu spune aparent nimic, apare de parcă ar vrea să-ți stea în cale Ferma Rușilor. Porțile sunt larg deschise, ca și inima omului. L-am aflat pe proprietar pregătind un grătar pentru musafiri. Un om ospitalier și glumeț, dispus să se lase vizitat, în toată ferma.
Noi am intrat să-i vedem animăluțele. Frumos! Are de toate. Iepuri, găini, biblici, vaci, oi, caii cu care se face echitație, un ponei tot numai pete, porci, vaci, un solar bine făcut și tot felul de acareturi necesare unui om gospodar.
Omul acesta, pe care nu am apucat să-l întreb mare lucru, pentru că era preocupat să-i iasă bine grătarul, e admirabil pentru că a mizat pe o singură carte. Nu s-a gândit la planul secund. Acolo a investit și a crezut în munca lui, iar din ceea ce se vede, a reușit.
Nu știu ce gust are mâncarea pentru că nu am stat. Dar nu poate fi decât bună, pentru că se vede de unde este luată. E luată din gospodăria proprie.
Să dezvolți o asemenea afacere, atât de complexă, într-un loc care nu are un pitoresc comparabil cu al altor regiuni, trebuie să fii deștept și temerar. E clar că proprietarul Fermei Rușilor are ambele calități. Afacerea este complexă, este diversă. Cazare, masă, fermă proprie, promovare bună, standard în toate, tehnologie moderă …. Toate în Ferma Rușilor.
Era plină locația. Era plină ochi. Ospitalitatea unui asemenea om, jovialitatea lui, calitatea produselor – cred că ar trebuie să știm la fiecare hotel de unde se face aprovizionarea cu alimente – cred că sunt argumente forte, care te fac să te simți bine.
Faceți o vizită la Ferma Rușilor și vă rog să-mi spuneți dacă e așa.
Recuperări istorice
Retropelerinaje Buzoiene
Blăjani – file de monografie
Daruri cu tâlc
Cuvant despre Cer
Ceai de urzică
