Nu am văzut Iordanul din Israel, ci din Iordania. Ghidul iordanian, care de altfel vorbea bine românește pentru că studiase la Craiova, în vremea lui Ceaușescu, insista pe faptul că locul unde a fost Mântuitorul botezat de către Ioan este cel unde ne aflam noi și nu dincolo de mal.
Minunat loc, cu o încărcătură spirituală aparte, aproape de zona unde Iordanul se întoarce înapoi.
Merită văzută Iordania, atât pentru Iordan cât și pentru a vedea o lume altfel, o lume a contrastelor, o lume a culturilor suprapuse, chiar a îngemănărilor culturale.
La Iordan, ghidul vorbea despre o colaborare între Biserica Catolică și Regatul Iordanian, în care, Biserica se angajase să amenajeze zona, iar statul iordanian să pună la dispoziție terenul, în timp ce donația de 10 dolari, pe care trebuia să o facă fiecare vizitator care pătrundea în acel perimetru sacru, se împărțea proporțional cu implicarea.4 la 6, parcă. Spusele ghidului erau confirmate și de monumentul care amintea de vizita Papei Paul al II – lea.
Dincolo de înțelegeri și vizitate oficiale, râul acela micuț, care nu seamănă cu apa limpede și plină de pești din picturile noastre, te cucerește. Simplitatea de cucerește și simți că vrei să te afunzi, măcar simbolic, în apele care au udat creștetul Mânuitorului Hristos.
De acolo, de la Iordan, s-a schimbat definitiv lumea!