Au început să ni se întoarcă copiii!

V-am mai povestit din Altarul Bisericii de acum 20 de ani. Era o biserică tânără, în care intrau temerarii care nu știau de frig și nici nu se uitau pe pereți să vadă cât că este sau nu pictată. Erau schele iar oamenii aduceau zilnic și bine organizat mâncare pictorilor.

Totul era diferit și plin de efervescență.

Biserica era plină de copii. Altarul era plin de copii. Noi slujeam, ei ne ajutau, dar cât nu aveau nimic de făcut se jucau, vorbeau, se mai tachinau.

Copiii de atunci nu au ajuns teologi și nici preoți, însă toți au ajuns oameni buni, Nu e meritul nostru ci al părinților care i-au educat, inclusiv aducându-i la Biserică. Însă ne bucurăm când îi revedem, astăzi bărbați în toată firea.

Vlad mi-a fost mereu drag. Era mic și destul de dolofan. Era cuminte, sensibil și foarte atent. Au trecut anii și am aflat de la mama lui că e bine, că lucrează cu Moise Guran. De fapt și vedeta de radio a fost astăzi la cununia lui Vlad Proșcanu.

Am avut emoții ca atunci când s-a r fi cununat propriul copil. Am avut un moment de fericire, de întoarcere în timp, de mulțumire că acești copiii care ne-au fost alături la atâtea slujbe au crescut așa frumos.

Vlad a venit împreună cu superba lui soție, Bianca, și au planificat totul. A fost o cununie dumnezeiască. armonizată de corul și talentul dirijoral la domnului profesor Ciprian Rădulescu.

Tinerii aceștia frumoși m-au făcut să trăiesc fericirea unei deveniri la care nu am luat parte. M-am bucurat de evoluția lor, deși totul se datorează părinților. Totuși am avut sentimentul de mândrie, aproape părintească, pentru că Vlad la fost cu noi în Altar în copilăria lui.

Casă de piatră și viață frumoasă copii! Vă mulțumim că v-ați cununat acasă, în Biserica Sfântul Andrei!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

S-ar putea să-ți placă și

Un abrazo!

Doar ieri am avut onoarea să particip la o dezbatere  Tradiții românești în diaspora, susținută de către Departamentul Românilor…