Cei care sunteți mai purii vă amintiți de Nechezol, cu siguranță. Nechezolul era acel înlocuitor de cafea pe care trebuiau să-l bea românii după anii 80, pentru că statul comunist, pentru a-și regla balanța comercială nu mai importa cafea, Fasole prăjită sau ce era acest Nechezol, era un biet înlocuitor care doar cafea nu era. Să vă dau mai multe detalii despre minunea creată de comuniști și ironizată sub această denumire de români, nu am de unde, pentru că nu am băut niciodată cafea sau …. Nechezol, însă vă pot povesti ce sentiment am avut când am intrat într-o farmacie din Brașov.
Vizavi de Piața Sfatului, sub niște gratii scrie Farmacie. Părea veche și am intrat să mă bucur de farmacia adevărată.
– Bună ziua, e veche farmacia?
–Nu, eu sunt veche, mi-a răspuns doamna farmacist.
-Dar pare veche sau cel puțin păstrează farmacia farmacie? am insistat eu.
– Mă bucur când intră tineri care văd cum trebuie să fie o farmacie, adică un loc în care vii cu dureri de cap și primești tratament pentru dureri de cap, nu pentru bătături la picior, așa cu se întâmplă la cei care au doar politici comerciale și nimic în legătură cu pacientul. Altfel trăiam și eu ca Anca Vlad în Italia, dacă nu-mi iubeam profesia,
I-am înțeles ironia și dorința de a fi cum trebuie să fie o farmacie chiar și în hărmălaia aceasta comercială, în care oamenii sunt mințiți cu prețuri la medicamente și sunt puși să compare între original și generic sau între medicamente și alte produse, deși prețurile la medicamente sunt impuse de stat și nu de farmacii, iar în afară farmacia e doar farmacie, nu are alt nume și nici reclamă.. Avea dreptate doamna farmacist pentru că scopul final al acestei profesii este pacientul, nu politica comercială. Avea dreptate, răbdare, pasiune și știință, pentru că dacă nu ar fi știut ce are de făcut ar fi mers pe farmacia comercială, nu pe farmacia- farmacie.
Avem azi în România farmacia-nechezol – adică un surogat de farmacie care este de fapt un magazin care folosește mijloace agresive de publicitate – și nu farmacia-farmacie, în care farmacistul prepara pentru tine și doar pentru tine, fără să ia din raft un produs ambalat pe care-l poți înghiți și tu și câinele tău, fiindcă teoretic la amândoi vă e bun.
V-am spus această istorie pentru că eu cred în ceea ce crede și doamna farmacist. Dacă m-aș uita pe cifra de afaceri doamna farmacist nici nu contează, însă sunt sigur că are satisfacții profesionale care sunt incomparabile cu ridicarea unui medicament de pe raft și așezarea lui în punga pacienților și, eventual, obținerea unui venit mai bun dacă pacientul a fost amețit să cumpere și ceea ce nu-i trebuia,
M-am bucurat să văd o farmacie-farmacie. Așa cum românii care aveau cafea spuneau că ei beau cafea-cafea, pentru a face distincție între cafea și Nechezol și eu v-am spus povestea unei farmacii, pentru că nechezol farmaceutic găsiți pe toate posturile, însă farmacia-farmacie e greu de găsit.