Am povestit zilele trecute despre un grup de copii pe care i-am găsit pe dealurile din fața casei noastre de la Blăjani. Se jucau, cântau, dansau, se cățărau, râdeau, erau fericiți și uniți. Acolo nu-i despărțea nimic. Ce putea să-i despartă? Împărțeau toți aceleași dealuri, aceiași copaci în care se cățărau, același soare și cam aceeași vârstă.
Mi-am zis: uite, așa arată un copil fericit! Și erau fericiți! Atât de fericiți încât seara au făcut un grup de WhatsApp, care are ca imagine cireșul din care …. i-am cules.
Probabil, de la fiecare, părinții au așteptări. E normal să fie așa, Nu există copil în care părinții să nu-și pună nădejdea. Părinții vor mereu mai mult pentru copiii lor, iar aceste dorințe sunt spre binele copiilor.
Așteptările pe care le au la vârsta acesta sunt legate de rezultatele școlare la principalele materii, pentru că doar prin însușirea cunoștințelor la materiile de examen copiii pot ajunge la școala de unde speră că le va fi bine în viitor.
Până aici totul e bine.
Totuși, discutând cu acești copii minunați am mai constatat încă o dată că ei nu sunt diferiți doar la chip, ci și la aptitudinile pe care le au. Au visuri și talente diferite. Sunt la vârsta exploziei interioare, nu doar a exuberanței exterioare. Dar, din păcate, aceste talente vor muri dacă nu sunt puse în valoare. Poate par doar visuri irealizabile, dar, cu siguranță, dacă ar avea unde să-și încerce distanțele dintre vis și aptitudine ar afla cât de buni sunt și ar putea deveni și mai buni. Puși doar în fața a două discipline școlare vor fi victimele unor ierarhii valorice care spune prea puțin despre ei.
Ei bine, așa apar de multe ori conflictele între părinți și copiii. Nu toți suntem buni la același provocări. Dumnezeu ne-a făcut diferiți pentru a fi complementari, nu ne-a făcut la fel ca să intrăm în competiție ca niște mașinuțe mecanice.
Nu există copil prost și nici om prost. Există cai ratate. Nu există meserii proaste și meserii bune. De la gunoier la doctor, fiecare are un rol social fără exercitarea căruia, nu se poate trăi.
Inteligența artificială va înlocui multe meserii, dar nu va putea ucide creativitatea umană, iar noi, prin școala actuală, exact pe dezvoltarea creativității nu punem accentul.
Am fost în centrul istoric al orașului Marbella. Comerțul de acolo nu supraviețuia pentru că era de firmă, ci pentru că era rodul unei imaginații teribile a celor care aveau magazine. Am rămas fascinat de ideile pe care le aveau și de faptul că erau capabili să vândă produse de care nu aveai nevoie, dar pe care nu le puteai ocoli. Chiar era fascinant ceea ce făceau!
Totuși, să nu uităm, că spiritul creativ se dezvoltă din copilărie și canalizarea atenției doar pe două discipline limitează viitorul copiilor.
Deci, căutați talentele copiilor. Poate par simple visuri, dar dacă visurile susținute devin realitate? Lăsați copiii să se bucure, să se joace, să fie cu mintea la vârsta lor. Competiția care dă crampe abdominale nu este pentru ei.
Nu-i comparați cu alții pentru că veți compara mere cu pere. Pur și simplu bucurați-vă cu ei și de ei și e bine să-i ajutați să rămână echilibrați și sănătoși la minte. Fiți stricți, dar nu absurzi. Nu uitați că sănătatea lor emoțională e mai valoroasă decât orice notă de la școală și orice altă performanță.
Daruri cu tâlc
Ceai de urzică
Recuperări istorice
Cuvant despre Cer
Blăjani – file de monografie
Retropelerinaje Buzoiene
