Joaca și jucăriile

Lăsați copiii să se joace! Jucați-vă cu ei! Joaca nu este o pierdere de timp. Ea dezvoltă spiritul creativ.

Am copilărit la țară. Nu am fost răsfățat în ceea ce privește numărul jucăriilor. O pușcă, un urs, cred că și un căluț. Oricum, nu mă interesau prea tare. Imitam prin jocurile mele ceea ce vedeam că fac adulții. Era o joacă serioasă, deci.

Construiam, refăceam, planificam. Cam ceea ce am ajuns să fac și în viața reală. De aceea îmi plăceau mai mult cuiele ruginite, materialele de tot felul, lutul și tot ceea ce găseam prin curte.

Când am ajuns părinte, lucrurile s-au schimbat. Matei avea o mulțime de jucării, jumătate de cameră. Paradoxal, nu le prea voia. Cum se făceau atunci lucrări la casa unde locuim, era mereu murdar din cap până în picioare, cu sculele la brâu. Cocianul – adică ciocanul – nu-i lipsea niciodată și uneori îl folosea într-un mod extrem de… periculos.

Mă bucur când văd copiii că se joacă, când îi văd că lucrează împreună, când sunt întreprinzători și creativi.

Lăsați copiii să se joace, că a lor este copilăria!

Sale!