Părintele Culiță Enache a plecat dintre noi

Azi, la slujbă, de la părintele Ion Marian, am aflat că părintele Culiță a plecat dintre noi. Suferea de multă vreme de cancer pulmonar. A făcut eforturi imense să ducă această boală pe picioare și a reușit, cred, mai bine de zece ani.

Avea 67 de ani și s-a pensionat la 60, pentru a se proteja.

L-am cunoscut pe părinte într-un moment fericit. L-am cununat, acum 27 de ani, pe Daniel Boghină. Vrâncenii sunt uniți și au participat cu toții la acel eveniment.

Părintele Culiță a fost jovial și ne-a încântat la cununie cu frumusețea slujirii sale.

L-am cunoscut și indirect, prin intermediul celor doi fii ai dânsului, astăzi preoți, unul dintre ei continuând lucrarea tatălui său la Jorăști, Vrancea.

L-am mai cunoscut și din povestirile tatălui meu, care-l admira pentru hărnicia și priceperea sa în treburile gospodărești. Era un om harnic, foarte harnic. Muncea cot la cot cu oricare alt sătean. Acasă își făcuse totul cu mâna lui. Iubea pământul și găsise metode autentice de a-l lucra, inclusiv cu carul cu boi.

Făcea parte din acea generație de seminariști uniți, deși proveneau din zone geografice diferite. Până prin 1992, Seminarul din Buzău deservea două eparhii și șase județe. Buzăul cuprindea județele Buzău, Vrancea și Brăila, iar Galațiul includea județele Galați, Tulcea și Constanța. Erau 24 de locuri, câte 12 pentru fiecare eparhie. Concurența la admitere era acerbă, însă, odată intrați, se crea o frățietate care dura o viață. Ospitalier și harnic, părintele Culiță îi primea după Bobotează pe cei din Tulcea sau Constanța, așa cum îmi povestea tatăl meu că i-a întâlnit la un asemenea moment.

Părintele a dus o viață autentică, o viață dedicată oamenilor și lui Dumnezeu. A fost un om talentat. Cânta foarte frumos și era foarte iubit de enoriași.

Această boală cumplită și total nejustificată l-a topit. Dacă este să ținem cont de modul natural în care trăia, ea l-a răpit familiei și comunității.

Fie ca Domnul să-l odihnească în pace!

Sale!