TEMA 1 – ORGANOGENEZA PLANTELOR

1. Noțiuni introductive

Organogeneza reprezintă totalitatea proceselor prin care, în cursul dezvoltării plantei, se formează organele vegetative (rădăcina, tulpina, frunza) și organele de reproducere (floarea, fructul, sămânța).
Ea se desfășoară atât în embrion (organogeneză embrionară), cât și pe parcursul vieții plantei (organogeneză postembrionară).

2. Etapele organogenezei

1. Diviziunea celulară – celulele meristematice (tinere, cu nucleu mare și vacuole mici) se divid activ.

Țesuturile implicate: meristemul apical al rădăcinii și al tulpinii.

2. Creșterea celulară – celulele rezultate din diviziune își măresc volumul, se diferențiază treptat.

3. Diferențierea celulară – celulele capătă forme și funcții specifice, devenind parte a unor țesuturi (de exemplu: parenchim, colenchim, sclerenchim, xilem, floem).

4. Formarea organelor – din meristeme se dezvoltă organele propriu-zise ale plantei.

3. Tipurile de meristeme implicate

Meristeme apicale – se găsesc la vârfurile de creștere (rădăcină, tulpină). Asigură creșterea în lungime.

Meristeme laterale – permit creșterea în grosime (ex: cambiu, felogen).

Meristeme intercalare – se află între regiuni mature, contribuind la regenerarea unor părți pierdute.

4. Organogeneza embrionară

Are loc în timpul formării embrionului în sămânță:

din zigot → prin diviziuni succesive → se formează embrionul cu două regiuni principale:

radicula (viitoarea rădăcină)

plumula (viitoarea tulpină și frunzulițe embrionare)
După germinare, embrionul continuă dezvoltarea organelor vegetative.

5. Organogeneza postembrionară

După germinarea seminței, planta continuă formarea organelor noi:

rădăcina primară se alungește și formează rădăcini secundare;

tulpina formează noduri, internoduri, muguri și frunze;

mugurii conțin meristeme care vor da naștere la flori sau ramuri;

floarea este rezultatul transformării unui mugure floral.

6. Factori care influențează organogeneza

1. Factori interni:

fitohormonii (auxine, gibereline, citochinine, acid abscisic, etilenă);

echilibrul între creșterea vegetativă și cea reproductivă.

2. Factori externi:

lumina (fotoperiodismul),

temperatura,

umiditatea,

compoziția solului.

7. Exemple practice

Într-un laborator de biotehnologie, organogeneza poate fi observată în culturile in vitro, unde dintr-o bucată de țesut vegetal (explant) se pot regenera plante întregi.

În agricultură, controlul organogenezei permite obținerea de producții mai mari prin stimularea formării florilor și fructelor (prin fertilizare și tratamente hormonale).

8. Legătura cu domeniul sanitar-farmaceutic

Pentru un asistent de farmacie sau fitoterapie, înțelegerea organogenezei este esențială pentru:

identificarea corectă a organului vegetal folosit ca materie primă (ex: frunze de mentă, flori de mușețel, rădăcini de valeriană);

recunoașterea momentului optim de recoltare – când organul are concentrația maximă de substanțe active;

utilizarea părților de plantă în funcție de rolul fiziologic și de compoziția biochimică.

9. Concluzie

Organogeneza este un proces complex prin care se formează și se dezvoltă toate organele plantei, asigurând creșterea, regenerarea și reproducerea.
Cunoașterea etapelor și a factorilor care o influențează permite utilizarea rațională a plantelor în medicină și farmacie.

10. Întrebări pentru verificare

1. Ce reprezintă organogeneza?

2. Care sunt etapele procesului de organogeneză?

3. Ce tipuri de meristeme participă la formarea organelor?

4. Ce diferență există între organogeneza embrionară și cea postembrionară?

Sale!