S-au purtat zilele din urmă discuții despre data Paștilor. Setea după teme care să scoată publicul din firea lui a găsit câțiva protagoniști care au emis păreri. Discuțiile nu sunt niciodată inutile, însă, când este vorba despre tematici religioase, fondul e vital. Deci, e mai important cum sărbătorești Paștele, decât orice altceva relativ la această sărbătoare.
Nu e nimeni de criticat pentru că setul de valori care pune în mișcare atitudini și trăiri este diferit. Și apoi …. să iertăm toate pentru Înviere, așa cum suntem îndemnați la slujbă. Fie că am tras doar de toartele plaselor sau am cărat saci cu miei în spinare după o târguială pe cinste, Dumnezeu e bun și la Cina lui ne așteaptă pe toți, fără să țină seama de faptele noastre cele multe.
Trăim prea puțin și Dumnezeu știe, motiv pentru care nu ne pune condiții când este vorba de lumina Învierii. Deci, așa cum se aude în rugăciunea Sfântului Ioan Gură de Aur, care se citește în crucea nopții de Paști și doar atunci, e bine venit și cel din ceasul întâi ca și cel din ceasul al doisprezecelea. De cel care nu vine deloc … nu se amintește nimic.
Deci, nu avem de ce să nu mergem să primim lumină! Poate fi lumina de la Ierusalim sau poate fi lumină de la chibritul care aprinde candela de pe Sfânta Masă, așa cum era până nu de mult, când distanțele se măsurau în zile și nu în ore. E lumina Paștelui! E lumina care se aprinde din feștilă în feștilă fără care lumânarea care dă să piardă din lumina ei. Este lumina care resfințește totul.
După un an care care cosmosul, străzile, potecile, tot ce este materie, au auzit doar vorba uneori nemăsurată a omului, în noaptea de Înviere se aude tăcerea Domnului. Fiecare purtător de lumină îl face pe Dumnezeu să-l însoțească și împreună resacralizează trecerile și locurile.
Din lumina aceasta fără de sfârșit, pe care chiar și boarea vântului de bate nu o poate stinge fără să fie reaprinsă, se reconstruiește legătura noastră și a mediului în care trăim cu El, făcătorul nostru. Se reface familia cea mare, atunci când candela crucilor primește lumina Învierii, iar străzile, pe care se întâmplă atâtea, redevin căile Domnului.
De aceea Dumnezeu îi primește pe toți pentru că fiecare are nevoie de lumină și fiecare poate deveni purtător de lumină. Fiecare are un rol spiritual important – chiar dacă Paștele îi este singura reconectare la sacru -. pentru că duce din făclia preotului, de fapt din făclia lui Dumnezeu, lumină în spațiul desacralizat al vieții cotidiene și-l purifică, îl spală, îl readuce la originea dintâi, când a iești din mâna lui Dumnezeu și l-a dat în grija noastră, a oamenilor.
NB: A fost o singură dată și altfel …. https://youtu.be/Qk_PTLPxhEQ
Retropelerinaje Buzoiene
Cuvant despre Cer
Recuperări istorice
Blăjani – file de monografie
Fascinația rostirii
Ceai de urzică
