Una din problemele cu care se confruntă preotul paroh este Contabilitatea parohială. Numărul redus de ore la disciplinele Drept canonic şi Administraţie bisericească[1], în cadrul instituţiilor de învăţământ preuniversitar şi universitar, împiedică în multe cazuri obţinerea unor performanţe administrative de către unii preoţi ce au şi însărcinarea de conducători ai oficiilor parohiale.

Lipsa de timp şi nevoia adaptării permanente la un mediu legislativ şi economico – financiar într-o continuă schimbare impune găsirea unor soluţii pragmatice de informare.

Literatura de specialitate în acest domeniu există însă majoritatea lucrărilor apărute ori nu sunt ţin cont de specificul activităţii bisericeşti, ori nu vizează aspectele practice.

Lipsa unei uniformităţi la nivelul tuturor centrelor episcopale îngreuiază munca în contabilitatea parohială.

De aceea în conţinutul acestui Ghid de iniţiere în contabilitatea parohială, pe lângă regulile contabile generale sunt prezentate modelele practice utilizate în Episcopia Buzăului şi Vrancei, Centru Episcopal recunoscut pentru stabilitatea metodelor şi ordinea financiar contabilă internă.

Lucrarea este sinteză actualizată a Normelor metodologice privind activitatea economico financiară la parohiei , fiind destinata elevilor din  seminariilor teologice şi studenţilor teologi. Are caracterul  unui breviar cu exemple concrete a tuturor noţiunilor de contabilitate parohiala.

Acest ghid are ca scop atragerea mediului liceal –teologic şi universitar spre un mod modern de a judeca disciplina contabilităţii şi de a-i susţine raţionamentele.

În formarea sa, elevul şi preotul paroh trebuie sa ia cunoştinţa  cu problemele semnificative ale teoriei şi practicilor contabile cum sunt:

 

• Sistemul contabil – instrument de evidenţiere a mijloacelor economico – financiare la parohie;
• Organizarea contabilităţii parohiale;
• Fluxul informaţional al documentelor in parohie si in afara acesteia;
• Legi financiar-contabile

1. Biserica instituţie juridică în Stat                                                                                         Unul dintre principiile canonice fundamentale de organizare bisericească este principiul nomocanonic sau pravilnic. Acest principiu constă în rânduiala potrivit căreia Biserica se conduce atât după legi proprii, cât şi după legile de stat.

Ca o consacrare a aplicării acestui principiu, art. 4 din Statutul Bisericii Ortodoxe Române prevede următoarele: ˝Relaţiile Bisericii Ortodoxe Române cu statul se exercită în lumina prevederilor Constituţiei României şi a legilor care reglementează raporturile dintre stat şi cultele religioase legal recunoscute.˝[2]

Activând cu loaialitate faţă de statul în graniţele căruia îşi constituie organizarea, Biserica Ortodoxă Română îşi desfăşoară activitatea sa în deplină concordanţă cu legile ţării.

Dezvoltarea dreptului şi instituţiilor sale a contribuit la modificarea veşmântului în care Biserica îşi desfăşoară activitatea sa externă.

Una dintre instituţiile juridice preluate din dreptul roman a fost aceea de organizare a instituţiilor sociale după reguli juridice precise, sub forma persoanelor juridice sau morale.

Pentru a lua fiinţă o persoană juridică trebuie să îndeplinească cumulativ trei condiţii:

• Să aibă o organizaţie de sine stătătoare
• Să deţină un patrimoniu propriu
• Să aibă un scop propriu, determinat şi în acord cu interesul general obştesc[3]

Din punct de vedere organizatoric Biserica se aseamănă cu celelalte societăţi, având elementele caracteristice ale acestora: membrii, o autoritate conducătoare, un scop propriu şi mijloace pentru realizarea scopului urmărit.[4]

Părţile constitutive ale Bisericii parohiile, protopopiatele, mănăstirile, eparhiile, mitropoliile şi Patriarhia sunt persoane juridice[5]  având aceleaşi drepturi şi obligaţii ca toate celelalte instituţii cu statut similar.

Această formă de organizare administrativ bisericească este în deplină concordanţă cu principiul canonic al autonomiei interne şi externe bisericeşti Acest principiu conferă instituţiilor bisericeşti un statut autonom din punct de vedere administrativ în raportul interinstituţional  – fiind însă supuse supravegherii, îndrumării şi controlului instituţiilor ierarhice superioare.

Unul din modurile în care este exercitată autonomia bisericească este organizarea activităţii financiar – contabilă

Activitatea financiar contabilă se organizează   în conformitate cu normele legale interne şi externe, fiind strâns legată de existenţa patrimoniului fiecărei instituţii bisericeşti în parte,[6] deoarece contabilitatea raspunde in plan informational si decizional la problematica gestiunii valorilor economice separate patrimonial[7].

 

 

 

II Sistemul contabil – instrument de evidenţiere a mijloacelor economico – financiare la parohie.

 

Apărută iniţial ca mecanism de cunoaştere şi gestiune în plan teoretic şi practic a valorii patrimoniului  unui negustor[8] contabilitatea s-a impus şi a evoluat ca sistem de evidenţă a resurselor economice ale societăţii – fiind astăzi indispensabilă oricărei forme de organizare instituţionale.[9]

Obiectul contabilităţii[10] constă în evidenţa, calculul, analiza şi controlul raporturilor de schimb dintre resursele economice (surse de finanţare, repartizarea şi utilizarea acestora) alocate şi rezultatele obţinute (situaţia patrimonială la un moment dat şi indicatorii economico-financiari de rezultate).

În concluzie contabilitatea se ocupă cu:

• Evidenţa;
• Calculul;
• Analiza şi controlul valorilor economice.

În cadrul instituţiilor bisericeşti contabilitatea are ca scop principal organizarea şi sistematizarea fenomenelor economice din cadrul activităţilor de cult şi al activităţilor anexe. Esenţa atribuţiilor constă în urmărirea sistematică, reflectarea şi controlarea tuturor fenomenelor economice exprimate valoric ce au loc la respectiva instituţie bisericească, pentru a evalua eficienţa economică a întregii activităţi.

Contabilitatea constituie un instrument eficient de analiză, conducere, control şi autocontrol pe baze ştiinţifice a activităţii economice din instituţiile bisericeşti şi tocmai de aceea este recomandabil ca la nivelul celei mai mici instituţii bisericeşti – parohia[11] – preotul paroh să întocmească personal actele contabile în forma contabilităţii în partidă simplă.

Realizarea practica a contabilitatii unei parohii o vom numi „tinere a contabilitatii”.

Sarcina contabilităţii parohiale este:

• să urmărească modul de realizare a prevederilor bugetare de venituri şi cheltuieli;
• să asigure datele necesare calculării exacte şi la timp a costurilor producţiei activităţii anexe (dacă aceasta există), în fiecare perioadă de gestiune;
• să scoată la iveală pe resursele interne şi cheltuielile neeconomicoase, contribuind astfel la reducerea cheltuielilor;
• să asigure integritatea mijloacelor materiale şi băneşti ale unităţilor de cult înregistrând multiplicarea, transformarea, păgubirea şi pierderea acestora;

Contabilitatea are ca finalitate a demersului său practic să reflecte şi să ţină sub control întregul proces al executării bugetului, pe fiecare fel de venit şi natură de cheltuială în parte, semnalând deficienţele existente în realizarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor, în vederea adaptării deciziei la nevoia de îmbunătăţire a execuţiei bugetare.

 

ΙΙΙ Organizarea contabilităţii parohiale

 

ΙΙΙ.1. Cadrul general de organizare

In cadrul fiecărei parohii este obligatorie organizarea şi conducerea contabilităţii.

In calitatea sa de conducător al administraţiei parohiale şi de organ executiv al Adunării parohiale, preotul paroh răspunde de organizarea şi conducerea evidenţei contabile.

III. 2. Atribuţiile preotului paroh pe linie financiar – contabila

 

În calitatea sa de organ unipersonal de conducere al parohiei preotul paroh[12] are următoarele atribuţii şi răspunderi pe linie financiar – contabila :

1. asigură păstrarea integrităţii patrimoniale a parohiei ;
2. asigura îndeplinirea, în conformitate cu dispoziţiile legii a obligaţiilor financiare ale parohiei.
3. asigura întocmirea, circulaţia şi păstrarea documentelor justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate ;
4. coordonează activitatea de fundamentare a datelor necesare întocmirii proiectului de buget;
5. organizează în cadrul Consiliului parohial analiza periodică a utilizării fondurilor băneşti, a realizării veniturilor şi efectuarea cheltuielilor prevăzute în bugetul de venituri şi cheltuieli.
6. conduce evidenţa contabilă în cadrul parohiei şi asigură efectuarea corectă şi la timp a înregistrărilor;
7. întocmeşte la termenele prevăzute de lege execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli, situaţiile mijloacelor materiale, precum şi alte situaţii solicitate de Protopopiat sau Centrul eparhial ;
8. angajează parohia, prin semnătură, în toate operaţiunile patrimoniale ;
9. exercită controlul financiar preventiv şi autocontrolul;
10. rezolvă orice alte sarcini prevăzute în actele normative referitoare la activitatea financiar – contabilă.

Preotul paroh răspunde juridic[13] ( disciplinar[14] civil[15] sau penal[16], după caz, precum şi material[17]) în conformitate cu dispoziţiile legale, pentru neîndeplinirea atribuţiilor ce-i revin.

III.2.Epitropul – atribuţiile sale finaciar-contabile

 

Această însărcinare bisericească este indispensabilă vieţii bisericeşti şi are ca scop sprijinirea muncii administrative a preotului paroh[18], precum şi  păstrarea încrederii membrilor parohiei în modul transparent şi corect în care este administrat patrimoniul parohial.

Numărul epitropilor variază de la 1-3 în funcţie de numărul membrilor parohiei (art. 65 St.).

Această demnitate bisericească este foarte complexă şi necesită pregătire solidă în domeniul financiar contabil şi administrativ, necesită timp disponibil şi muncă de voluntariat, deoarece activitatea nu este remunerată (numai epitropul însărcinat cu activitatea financiar contabil poate primi o mică recompensă financiară). Epitropul este răspunzător cu întreaga sa avere pentru buna administrare şi gestionare a averii parohiale ce i-a fost încredinţată (art. 67 St.)

În sinteză atribuţiile epitropului sunt de casier, financiar-contabile şi de administrator (art. 66, alin a-f. St.).

In cazul când se constată situaţii sau fapte care nu au caracter penal, dar care atrag răspunderea materiala a epitropului, valorificarea actelor constatatoare de prejudicii se va face de către Centrul eparhial.

Preotul paroh este răspunzător solidar cu epitropul pentru toate pagubele cauzate averii parohiale prin neexercitarea controlului la care este obligat, potrivit dispoziţiilor legale, sau prin exercitarea unui control necorespunzător.

Răspunderea civila a epitropului nu exclude răspunderea penală. Aprobarea gestiunii nu-l descarcă de răspundere pentru neregulile descoperite ulterior.

 

IV.4. Conţinutul, înscrierea, verificarea, stornarea, anularea, reconstituirea şi arhivarea documentelor financiar contabile

 

IV.4.1. Conţinutul documentelor justificative

 

Orice operaţie economică sau financiară se consemnează, în momentul efectuării ei, în ordine cronologică, într-un document justificativ pe baza căruia se fac înregistrările în contabilitate.

Înscrisurile care stau la baza înregistrărilor în contabilitate pot dobândi calitatea de document justificativ numai în cazurile în care furnizează toate  informaţiile prevăzute în normele legale.

Documentele  justificative cuprind următoarele elemente principale :

• denumirea documentului ;
• denumirea şi sediul unităţii care întocmeşte documentul ;
• numărul documentului şi data întocmirii acestuia ;
• codul fiscal
• indicarea părţilor care participă la efectuarea operaţiei (când este cazul) ;
• conţinutul operaţiei economice sau financiare, iar în cazurile necesare şi temeiul legal al efectuării ei;
• datele cantitative şi valorice aferente operaţiei economice sau financiare efectuate;
• numele şi prenumele, precum şi semnăturile persoanelor care participa şi răspund de efectuarea operaţiei economice sau financiare, a preotului paroh însărcinat cu exercitarea controlului financiar preventiv şi care aprobă operaţia respectiva;
• alte elemente menite să asigure consemnarea completă a acestora în documentele justificative .

Documentele justificative se completează conform indicaţiilor de utilizare a lor .

In functie de frecventa de utilizare a documentelor justificative, acestea pot fi clasificate in documente tipizate si documente netipizate.

Un alt mod de clasificare a documentelor justificative individualizeaza documente cu regim special si documente fara regim special.Documentele justificative cu regim special trebuie gestionate si folosite in baza unor reglementari legale speciale, iar cele fara regim special(comune) nu sunt supuse restrictiilor .

Astfel, artticolul 6 din legea contabilitatii precizeaza ca :” documentele justificative care stau la baza inregistrarilor in contabilitate angajeaza raspunderea persoanelor care le-au intocmit, vizat si aprobat ori le-au inregistrat in contabilitate dupa caz”.

 

 

4. 4. 2. Înscrierea datelor

 

Pentru a fi utila  informatia contabila inscrisa in documente trebuie sa indeplineasca anumite atribute denumite caracteristici calitative:

-inteligibilitatea (usoara intelegere a informatiilor de catre

utilizatori);

– relevanta( informatiile inscrise in documente ii ajuta pe utilizatori sa   evalueze evenimentele trecute, prezente sau viitoareconfirmand sau corectand evaluarile lor trecute);

– credibilitatea (informatia este de incredere, atunci cand este libera de eroare, deformare sau partinire);

– comparabilitatea (informatiile inscrise in documente trebuie sa fie comparabile in timp si spatiu).

Înscrierea datelor în documente se face cu cerneală, pastă de pix, cu maşina de scris sau cu mijloace electronice de calcul.

In documente nu sunt admise ştersături, răzături sau alte asemenea procedee.

Nu este admisă, de asemenea, lăsarea de spaţii libere între operaţiile înscrise în acestea.

 

4. 4. 3. Verificarea documentelor justificative

Înainte de a fi înregistrate în contabilitate, documentele justificative se verifică în mod obligatoriu din punct de vedere al formei, al fondului şi cifric.

Verificarea documentelor din punct de vedere al formei consta in a stabili daca :

• documentul este cel în uz, prevăzut de normele legale în vigoare;
• este completat cu toate datele prevăzute de structura formularului ;
• s-a întocmit în numărul de exemplare prevăzut ;
• s-au specificat toate elementele necesare redării integrale a operaţiei ;
• corespunde actelor justificative anexate ;
• nu s-au efectuat corecturi fără a fi certificate etc.

Verificarea de fond a documentelor cuprinde controlul asupra legalităţii si oportunităţii operaţiilor respective şi constă în a stabili dacă există aprobarea organelor în drept de a dispune efectuarea operaţiilor, semnăturile persoanelor care răspund de efectuarea lor, daca s-a aplicat viza de control financiar preventiv etc.

Verificarea cifrică constă în controlul exactităţii calculelor aritmetice care se face prin verificare vizuală ( în cazul zecimalelor, al ordinului de mărime etc.), prin repetarea operaţiunilor de calcul aritmetic, prin verificarea corelaţiei dintre totalurile parţiale şi cele generale etc.

Preotul paroh este obligat să ţină contabilitatea la zi, înregistrând documentele respective la termenele prevăzute în indicaţiile privitoare la întocmirea lor şi în alte dispoziţii legale. In vederea înregistrării în contabilitate a operaţiilor economice sau financiare, pe documentele justificative se înscriu simbolurile capitolelor şi subcapitolelor de venituri, precum şi simbolurile capitolelor, subcapitolelor, articolelor şi alineatelor de cheltuieli din bugetul de venituri şi cheltuieli .

Înregistrările în contabilitate se fac pe baza documentelor justificative, document cu document :

1. cronologic, prin respectarea succesiunii documentelor după data de întocmire sau de intrarea a acestora in unitate;
2. sistematic, in conformitate cu regulile stabilite.

 

IV.4.4. Stornarea documentelor justificative

Erorile se corectează prin tăierea cu o linie a textului sau cifrei greşite, astfel încât textul sau cifra tăiata sa poată fi citite, iar deasupra lor se scrie textul sau cifra corectă.

Corectarea se efectuează în toate exemplarele documentului şi se confirmă prin semnătura persoanei sau persoanelor care au întocmit documentul justificativ, menţionând şi data efectuării corecturii .

Nu sunt admise corecturi în documentele pe baza cărora se primeşte, se eliberează sau se justifica numerarul, precum şi in alte documente pentru care indicaţiile de completare prevăd asemenea restricţii.

La corectarea documentelor in care au fost consemnate operaţii de predare – primire de valori materiale, este necesara confirmarea prin semnătura a predătorului şi primitorului.

În cazul completării documentelor cu ajutorul tehnici de calcul, corecturile sunt admise numai înainte de prelucrarea acestora, menţinându-se data rectificării şi semnătura celui care a făcut modificarea

 

IV.4.5. Anularea documentelor

Formularele neutilizate, greşit întocmite, defectuos tipărite, etc. Se anulează prin barare în diagonală cu menţiunea ˝ANULAT˝ pe toate exemplarele.

 

IV.4.6. Reconstituirea documentelor justificative şi contabile pierdute, sustrase sau distruse

 

Operaţiunile  privind evidenţa şi gestionarea mijloacelor fixe, a valorilor materiale şi băneşti a altor valori ale unităţilor de cult, se consideră valabile numai dacă sunt justificate cu documente originale, întocmite sau reconstituite potrivit prezentelor norme.

Orice persoană (epitropul, etc) care constată pierderea, sustragerea sau distrugerea unor documente justificative sau contabile are obligaţia să aducă la cunoştinţă, în scris, în termen de 24 de ore de la constatarea pierderii, preotului paroh Aceasta este obligată în termen de 3 zile de la primirea comunicării să încheie un proces-verbal care să cuprindă:

• datele de identificare ale documentului pierdut;
• numele şi prenumele celui răspunzător de păstrarea documentului;
• data şi împrejurările în care s-a constatat lipsa documentului respectiv.

Procesul-verbal se semnează de persoana care gestionează patrimoniul, persoana împuternicită să conducă evidenţa contabilă (dacă există) şi persoana responsabilă de păstrarea documentului, care o dată cu semnarea procesului-verbal are obligaţia să dea şi o declaraţie scrisă asupra împrejurărilor în care a dispărut documentul respectiv.

Ori de câte ori, pierderea, sustragerea sau distrugerea documentului constituie infracţiune, se încunoştinţează imediat organele de urmărire penală. Reconstituirea documentelor se face pe baza unui “dosar de reconstituire”, întocmit separat pentru fiecare caz, care trebuie să conţină:

• sesizarea scrisă a persoanei care a constatat dispariţia documentului;
• procesul-verbal de constatare a pierderii, sustragerii sau distrugerii şi declaraţia celui ce l-a avut în păstrare;
• dovada sesizării organelor de cercetare sau au dovada sancţionării disciplinare salariatului vinovat, după caz;
• dispoziţia scrisă a persoanei care gestionează patrimoniul pentru reconstituirea documentului;
• o copie a documentului reconstituit.

În cazul în care documentul dispărut emană de la altă unitate, reconstituirea se va face de unitatea emitentă în maximum 10 zile de la primirea cererii scrise a persoanei solicitatoare.

Documentul reconstituit va purta în mod obligatoriu şi vizibil menţiunea “RECONSTITUIT”, cu specificarea numărului şi datei dispoziţiei pe baza căreia s-a făcut reconstituirea.

Pentru pagubele generate de dispariţia, sustragerea sau distrugerea documentelor se stabileşte răspunderea materială, care cuprinde şi eventualele cheltuieli ocazionate de reconstituirea şi găsirea acestora.

Nu se pot reconstitui documentele de cheltuieli nenominale (bonuri şi bilete de  călătorie nenominale), pierdute, sustrase sau distruse înainte de a fi înregistrate în evidenţa contabilă. În acest caz, vinovaţii de pierderea, sustragerea sau distrugerea documentelor, suportă paguba produsă, sumele respective recuperându-se potrivit legii.

Găsirea ulterioară a documentelor originale, care au fost reconstituite nu anulează sancţiunea disciplinară sau penală, însă poate constitui motiv de revizuire a acestora.

În cazul găsirii ulterioare a originalelor, documentele reconstituie se anulează pe baza unui proces-verbal, împreună cu care se ataşează la dosarul de reconstituire.

Fiecare persoană fizică autorizată să desfăşoare o activitate independentă trebuie să asigure înregistrarea şi evidenţa  curentă a tuturor lucrărilor întocmite, primite sau expediate şi să stabilească persoana care răspunde de păstrarea acestora, de evidenţa şi păstrarea dosarelor de reconstituire a documentelor, pe toată durata de păstrare a documentelor originale sau reconstituite.

 

4. 4. 7. Arhivarea documentelor

Unităţile de cult au obligaţia întreţinerii unei arhive proprii, în care să fie arhivate toate documentele financiar contabile.

Eliberarea dosarelor cu documente justificative, în afara parohiei, se poate face numai pe baza unei cereri scrise sau în alt mod reglementat prin dispoziţiile legale si numai cu aprobarea Centrului eparhial.

Termenul de păstrare a documentelor justificative contabile este de 10 ani, cu începere de la data încheierii exerciţiului în cursul căruia au fost întocmite, cu excepţia statelor de salarii care se păstrează 50 de ani.[19]

În cazul încetării activităţii documentele se predau Fondului de la Arhivele Statului.

Regulile de arhivare sunt următoarele :

 

1. documentele se grupează în dosare, numerotate jnuruite şi parafate
2. documentele se grupează cronologic şi sistematic în cadrul fiecărui exerciţiu financiar contabil
3. documentele sunt arhivate în locuri sigure, ferite de posibilitatea distrugerii sau sustragerii, precum şi a deteriorării

Eliminarea documentelor al căror termene legale au expirat se face de preotul paroh şi epitrop şi este consemnată într-un proces verbal.

In concluzie, registrele de contabilitate , precum si documentele justificative se pastreaza in arhiva, de regula, in forma lor originala, grupate in functie de natura operatiunilor si in ordine cronologica, in cadrul exercitiului financiar la care acestea se refera.

 

1. 1. Utilizarea formularelor tipizate la parohie – ultimele reglementări legale

Din anul 1989 până în anul 2001 nu au intervenit modificări majore în ceea ce priveşte ţinerea evidenţei contabile la parohii.

Sf. Sinod în Şedinţa din 14-15 nov. 2001 a înaintat Ministerului Finanţelor propunerile sale pentru Normele Metodologice de organizare şi coordonarea evidenţei în partidă simplă la persoane juridice fără scop lucrativ.

Conform hotărârii sinodale se menţinea organizarea contabilă în partidă simplă[20] în cadrul:˝parohiilor, mănăstirilor şi schiturilor din cuprinsul Patriarhiei Române.˝

Hotărârea sinodală prevedea ca începând de la 1 ianuarie 2002 documentele tipizate utilizate la parohii pentru păstrarea evidenţei financiar contabile să fie următoarele:

• Chitanţierul
• Facturierul (dacă este cazul)
• Cadrul general de clasificare a veniturilor
• Cadrul general de clasificare a cheltuielilor
• Registrul jurnal de venituri şi cheltuieli
• Registrul partizi venituri
• Registru jurnal de încasări şi plăţi
• Registrul partizi cheltuieli
• Dispoziţia de plată prin casierei
• Registrul intrare ieşire materiale (pangar)
• Registrul obiecte de inventar
• Registrul mijloace fixe şi terenuri

Este normativă hotărârea sinodală deoarece Normele metodologice privind organizarea şi conducerea contabilităţii în partidă simplă de către persoanele juridice fără scop lucrativ[21] , care fac referire şi la unităţile de cult[22], prevăd printre altele că: ˝persoanele juridice fără scop lucrativ pot utiliza toate formularele … sau numai o parte din acestea, în funcţie de elementele specifice activităţii desfăşurate˝ [23]. Aceiaşi Metodologie prevede că : ˝Modelele formularelor tipizate care au un regim special de tipărire, înscriere, numerotare şi evidenţă, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor nr. 425/1998, cu modificările  ulterioare pot fi adaptate în funcţie de specificul şi de necesităţile persoanelor juridice fără scop lucrativ, cu condiţia respectări conţinutului de informaţii şi a normelor de întocmire şi utilizare. Asigurarea necesarului pentru aceste formulare se va realiza de către fiecare persoană juridică fără scop lucrativ[24]. Persoanele juridice fără scop lucrativ vor folosi şi alte formulare prevăzute în mod expres de acte normative care reglementează activităţi economice specifice[25].

 

2. 2. Utilizarea documentelor tipizate la parohie – aspecte practice

 

 Registrele de contabilitate sunt documente contabile obligatorii în care unităţile patrimoniale înregistrează periodic, cronologic şi sistematic operaţii economice şi financiare, consemnate în documentele justificative, care produc modificări în patrimoniul acestora.[26]

Registrele contabile ce se întocmesc la parohie sunt preluate de la protoierie pe bază de proces – verbal, fiecare formular având pe coperta 1, în interior regulile de operare.

 

2. 2. 1. Registre pentru înregistrarea veniturilor şi deconturilor

1. Chitanţa

 

Chitanţierul estre un formular cu regim special.[27]

 

1. Serveşte ca :

• document justificativ pentru încasări;
• document justificativ de înregistrare a sumelor încasate în Registrul jurnal venituri şi cheltuieli.

2. Se întocmeşte în dublu exemplar, pentru fiecare încasare şi se semnează de preotul paroh şi epitropul casier .
3. Circulă la depunător (exemplarul 1, cu stampila unităţii). Exemplarul 2 rămâne în carnet, fiind folosit ca document de înregistrare în Registrul jurnal venituri şi cheltuieli.
4. Se arhivează la parohie ( exemplarul 2 şi exemplarul 1 când rămâne în carnetul chitanţier).

 

 

2 Ordinul de plată (Dispoziţia de plată prin casierie[28])

1. Serveşte ca :

• document de înregistrare a cheltuielilor în Registrul jurnal de venituri şi cheltuieli, respectiv Registrul partizi cheltuieli
• are la bază documentele justificative, întocmindu-se în dublu exemplar;

2. Se întocmeşte în doua exemplare de către preotul paroh .
3. Circulă:

• la epitropul – casier, împreuna cu documentele justificative, în vederea efectuării plăţilor în numerar ( exemplarul 1 ). După efectuarea plăţilor, exemplarul 1 împreună cu documentele justificative anexate, se restituie preotului paroh pentru înregistrare in contabilitate .
• exemplarul 2, rămâne în carnet , la preotul paroh.

4. Se arhivează la parohie .

 

 

 

2. 2 Registre de contabilitate generală

 

2. Registrul jurnal de încasări şi plăţi prin casă şi prin cont[29].
3. Serveşte ca:

• document de înregistrare a veniturilor şi cheltuielilor în ordine cronologică.
• document de stabilire a situaţiei financiare a persoanei juridice fără scop lucrativ.
• serveşte ca probă în justiţie
• document de control al sumelor înregistrate în Registrul partizi-venituri şi în Registrul partizi-cheltuieli, registre în care se operează concomitent cu acesta.

2. Se întocmeşte într-un singur exemplar de către preotul paroh.

– înregistrările se fac pe baza documentelor justificative, distinct pe fiecare operaţiune în parte fără a lăsa rânduri libere, după ce a fost parafat, semnat, numerotat şi înregistrat la organele fiscale teritoriale.

– numerotarea filelor se face în ordine crescătoare, iar după epuizarea filelor se va deschide un nou registru

– se comptează concomitent cu Registrul de partizi-venituri şi Registrul de partizi cheltuieli.

3.Nu circulă, fiind document de înregistrare contabilă.

4.Se arhivează la parohie .

 

2 Registrul partzi – venituri

 

1.Serveste ca :

• document de evidentă contabilă a veniturilor şi încasărilor tranzitorii realizate în cursul unui an calendaristic;
• document pentru urmărirea operativă a realizării veniturilor prevăzute în bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat ;
• sursă de date pentru fundamentarea prevederilor bugetului de venituri şi cheltuieli pentru anul următor ( la partea de venituri);
• sursă de date pentru întocmirea execuţiei bugetului de venituri la sfârşitul anului( partea de venituri ).

2. Se întocmeşte într-un singur exemplar de către preotul paroh.[30] La începutul anului, pe primul rând, în coloanele 5, 6 şi 7, se trece disponibilul din anul precedent, adică soldul în casă şi în cont la sfârşitul anului precedent. In continuare, se înregistrează în ordine cronologica, încasările din anul curent, pe baza următoarelor documente :

• chitanţa pentru încasările prin casă ;
• extrasul de cont al unităţilor bancare, la care este anexata dispoziţia de plata ( mandatul poştal ) al unitarii care a virat suma în contul parohiei pentru încasările prin cont .

Sumele încasate, conform fiecărui document de încasare, se înregistrează în coloana 5, după care se defalcă, in coloanele 8-32, pe capitole şi subcapitole de venituri şi alte încasări, potrivit cadrului clasificaţiei bugetului de venituri si cheltuieli.

Pe ultimul rând al fiecărei pagini, se totalizează coloanele 5 şi 7-32.

Suma totalurilor coloanelor 7-32, trebuie să corespundă cu totalul coloanei 5 şi cu ultimul total cumulat din coloana 6.

Pe baza totalurilor la data de 31 decembrie, se întocmeşte partea de venituri a execuţiei bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul respectiv.

3.Nu circulă , fiind document de înregistrare contabilă.

4.Se arhivează la  parohie.

 

3 Registrul partizi cheltuieli

 

1.Serveste ca:

• document de evidenţă contabilă a cheltuielilor şi plăţilor tranzitorii efectuate în cursul unui an calendaristic ;
• document pentru urmărirea operativa a realizării cheltuielilor prevăzute în bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat ;
• sursă de date pentru fundamentarea prevederilor bugetului de venituri şi cheltuieli ( la partea de cheltuieli );
• sursă de date pentru întocmirea execuţiei bugetului de venituri şi cheltuieli la sfârşitul anului ( partea de cheltuieli ) .

2.Se întocmeşte într-un singur exemplar de către preotul paroh.

Înregistrările se fac în ordine cronologică, pe baza Dispoziţiei de plată prin casierie.

Sumele plătite, conform fiecărui document de plată, se înregistrează în coloana 5, după care se defalcă in coloanele 7-55 pe capitole, subcapitole, articole şi alineate de cheltuieli, potrivit cadrului clasificaţiei bugetului de venituri şi cheltuieli .

Pe ultimul rând al fiecărei se totalizează coloanele 5 si col. 7-55 . Suma totalurilor coloanelor 7-55, trebuie sa corespundă cu totalul coloanei 5 şi cu ultimul total cumulat din coloana 6 .

Totalurile de pe ultimul rând al unei pagini se reportează pe primul rând al paginii următoare .

Pe baza totalurilor la data de 31 decembrie, se întocmeşte partea de cheltuieli a execuţiei bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul respectiv.

3. Nu circulă, fiind document de înregistrare contabilă.
4. Se arhivează la parohie conform normelor şi prevederilor în vigoare.

 

 

4 Registrul pangar

1.Serveste ca document de evidenţă, cu ajutorul căruia se ţine contabilitatea materialelor destinate distribuirii credincioşilor ( luminări, tămâie, calendare, obiecte de cult, cărţi de cult ).

2.Se întocmeşte într-un singur exemplar de către preotul paroh.

Se deschide câte o partida pentru fiecare material, de acelaşi fel şi având aceeaşi valoare unitară.

Evidenta materialelor în acest registru se ţine la valoarea de procurare.

Pentru controlul corectitudinii înregistrărilor, datele din acest registru se confruntă operaţie cu operaţie, cu datele înregistrate în Registrul partizi – cheltuieli’’ ( pentru intrări ) şi Registrul partizi – venituri ( pentru iesiri).

3.Nu circulă, fiind document de înregistrare contabilă.

4.Se arhivează la parohie .

 

 

 

5. Registrul de materiale
6. Serveşte ca document de evidenta cu ajutorul căruia se ţine contabilitatea materialelor şi produselor, altele decât cele destinate distribuirii credincioşilor.
7. Se întocmeşte într-un singur exemplar de către preotul paroh pentru valorile materiale ( materiale gospodăreşti, combustibil, piese de schimb, echipament de protecţie, resturi de luminări, vin cultic, materiale de construcţie), procurate din afara unităţii, rezultate din gospodăria anexă sau primite sub forma de donaţie de la credincioşi.

Pentru fiecare material de acelaşi fel şi având aceiaşi valoare unitară se deschide câte o partidă în registru.

3. Nu circulă, fiind document de înregistrare contabilă .
4. Se arhivează la parohie.

 

6. Registrul de inventar
7. Serveşte ca document de evidenta cu ajutorul căruia se ţine contabilitatea obiectelor de inventar de mica valoare sau de scurta durata .
8. Se întocmeşte intr-un singur exemplar de către preotul paroh pe baza inventarului efectuate la data de 31 decembrie a anului ce se încheie, iar în continuare, pe măsura intrării sau ieşirii de obiecte de inventar de mica valoare sau de scurta durata, se efectuează înregistrările corespunzătoare, pe baza documentelor justificative.

Se înregistrează individual, fiecare obiect de inventar de mica valoare sau scurtă durată.

Obiectelor de inventar de mica valoare sau de scurta durata nu li se atribuie numere de inventar.

3. Nu circulă, fiind document de înregistrare contabilă.
4. Se arhivează la parohie.

 

7. Registrul mijloace fixe şi terenuri

 

1.Serveste ca:

• document de evidenţă cu ajutorul căruia se ţine contabilitatea mijloacelor fixe ;
• document de atribuire a numerelor de inventar pe categorii.

2. Se întocmeşte într-un singur exemplar de preotul paroh, pe baza inventarelor efectuate la data de 31 decembrie a anului ce se încheie, iar în continuare, pe măsura intrării sau ieşirii de mijloace fixe din patrimoniul parohiei sau modificării valorii unor mijloace fixe se efectuează înregistrările corespunzătoare, pe baza documentelor justificative.

Numărul de inventar atribuit unui mijloc fix urmează să fie trecut la toate documentele care privesc mijlocul fix respectiv.

Numărul de inventar atribuit se imprimă direct pe obiect ( cu vopsea sau prin poansonare) sau se gravează pe o plăcuţa ce se fixează pe mijlocul fix respectiv .

Pentru mijloacele fixe complexe ( formate din mai multe obiecte componente ), pe fiecare obiect se indica numărul de inventar atribuit. In aceste cazuri este necesar ca, pe lângă numărul de inventar respectiv sa se folosească şi numere suplimentare, în scopul numerotării părţilor componente, ca de exemplu : 100/1,100/2 , 100/3 etc.

Numerele de inventar ale mijloacelor fixe ieşite ( donate , scoase din funcţiune ), nu pot fi atribuite altor mijloace fixe intrate în unitate. Aceste numere rămân libere până la renumerotarea mijloacelor fixe, când se întocmeşte un nou registru de evidenţă .

Pentru biblioteca parohiala şi pentru bunurile de patrimoniu, se întocmesc registre de evidenta separate .

3. Nu circula, fiind document de înregistrare contabila.

 

2. 2 Bugetul de venituri şi cheltuieli

Conducerea activităţii financiare a parohiei se desfăşoară pe baza bugetului de venituri şi cheltuieli.

Bugetul de venituri si cheltuieli este instrumentul de prevedere a veniturilor parohiei ţinând seama de sursele lor, a cheltuielilor în funcţie de destinaţie, precum şi a încasărilor şi plăţilor tranzitorii. El este şi instrumentul de analiză şi urmărire în execuţie a activităţii financiare a parohiei, de echilibru financiar.

Bugetul de venituri şi cheltuieli se întocmeşte anual pe formular tipizat.

Datele necesare întocmirii documentului sunt furnizate de registrul partizi – venituri şi partizi cheltuieli. Operaţiunea de întocmire a bugetului de venituri şi cheltuieli nu este decât o transcriere fidelă a totalurilor din rubricaţiile specifice ale registrelor menţionate.

Bugetul se întocmeşte pe capitole şi subcapitole, în conformitate cu ,,Cadrul general al clasificaţiei veniturilor si cheltuielilor la parohii’’.

In cadrul cap. III ,, Cheltuieli pentru activitatea de cult’’ , cheltuielile sunt defalcate pe articole si alineate pe cheltuieli, în conformitate cu ,,Cadrul comun al clasificaţiei cheltuielilor’’.

In cadrul celorlalte capitole şi subcapitole de cheltuieli ce cuprind prevederi globale, fără a se mai defalca pe articole şi alineate .

Depăşirea nivelului cheltuielilor aprobat prin buget se face numai cu aprobarea prealabila a Consiliului parohial, modificarea prevederilor bugetare după expirarea anului fiind interzisă.

Termenul de înaintare a execuţiei bugetului de venituri şi cheltuieli la protopopiat în vederea verificării şi centralizării se stabileşte de Centrul eparhial.

 

1. 1. Verificarea financiar – contabilă la parohie

 

Controlul ierarhic în domeniul financiar contabil

În sfera largă a măsurilor cu privire la perfecţionarea conducerii în cadrul unităţilor de cult sunt organizate aparate de control în scopul utilizării raţionale a mijloacelor băneşti şi materiale şi a păstrării patrimoniului în condiţii de legalitate.[31]

Formele în care se poate exercita controlul sunt :

1. Controlul ierarhic operativ realizat de fiecare persoană cu funcţie de conducere ( vicar ; protoiereul;[32] contabil şef eparhial ; protoiereu ; contabilul protopopiatului)[33]. asupra tuturor parohiilor, la locul unde sunt păstrate actele financiar contabil, realizat în mod inopinat.
2. Controlul financiar preventiv realizat de angajaţii contabili având ca scop identificarea legalităţii, necesităţii, oportunităţii şi economicităţii operaţiunilor efectuate şi folosiri raţionale a mijloacelor materiale şi băneşti, a integrităţii patrimoniale în scopul preveniri creării de pagube şi evitarea risipei.
3. Controlul financiar intern care este organul propriu-zis de control intern şi se află în directa subordine a ierarhului sau a delegatului acestuia.

 

Asupra activităţii parohiei, exercită control gestionar de fond revizorii contabili din cadrul compartimentului de control financiar intern.

Cu ocazia controlului gestionar de fond asupra gospodăririi mijloacelor materiale şi băneşti, controlul financiar intern verifica respectarea normelor legale cu privire la :

1. existenţa, integritatea şi păstrarea bunurilor de orice fel ;
2. utilizarea mijloacelor materiale şi băneşti ;
3. efectuarea încasărilor şi plăţilor ;
4. efectuarea recepţiilor şi inventarierilor ;
5. exercitarea controlului financiar preventiv ;
6. conducerea evidenţei contabile şi realitatea datelor înscrise in execuţia bugetara şi situaţiile mijloacelor materiale .

La cererea organelor împuternicite să efectueze control financiar, preotul paroh şi epitropul-casier sunt obligaţi :

1. să prezinte pentru verificare valorile de orice fel pe care le gestionează sau pe care le au în păstrare;
2. sa pună la dispoziţie bugetele de venituri si cheltuieli, execuţiile bugetare, documentele de evidentă, corespondenţă şi alte documente necesare controlului ;
3. sa dea date, informaţii şi explicaţii verbale sau în scris, după caz, în legătură cu obiectivele controlului .

Constituie contravenţie la normele legale privind disciplina financiara următoarele fapte :

1. schimbarea destinaţiei fondurilor, stabilita prin bugetul de venituri si cheltuieli aprobat sau comunicata prin protopopiat;
2. raportarea eronată, din culpa, a modului de îndeplinire a prevederilor bugetare;
3. efectuarea de cheltuieli peste nivelul aprobat prin buget;
4. nerespectarea termenelor prevăzute din normele legale privind vărsarea sumelor datorate;
5. prezentarea unor documente pentru plăti in numerar conţinând date eronate, stabilite din culpa ;
6. întocmirea eronată a documentelor justificative ale operaţiilor economico – financiare sau neînscrierea in acestea a tuturor elementelor necesare determinării exacte a operaţiei consemnate, săvârşite din culpă, precum şi neîntocmirea acestor documente la termenele stabilite ;
7. neefectuarea înregistrărilor in contabilitate in termenele stabilite si in conformitate cu dispoziţiile legale ;
8. nerespectarea termenelor stabilite pentru depunerea la protopopiat a bugetului de venituri şi cheltuieli, a execuţiei bugetare şi a situaţiilor mijloacelor fixe şi a mijloacelor materiale;
9. neexecutarea în termenele stabilite a dispoziţiilor obligatorii date ca urmare a controlului efectuat de organele de control financiar, precum şi a măsurilor dispuse în urma verificărilor efectuate de controlul financiar intern, ori comunicarea din culpă a unor date eronate în legătură cu executarea acestora ;
10. neîndeplinirea obligaţiei legale de a pune la dispoziţie sau de a elibera organelor de control documentele si datele necesare exercitării controlului financiar ;
11. nereţinerea din drepturile cuvenite persoanelor încadrate a sumelor exigibile datorate de acestea sau neremiterea , potrivit destinaţiei , a sumelor reţinute ;
12. neefectuarea inventarierilor la termenele şi în condiţiile legale , ori neînregistrarea minusurilor sau plusurilor constatate ;
13. refuzul de semna , in condiţiile legii, actele de control, precum si de a da explicaţii scrise la cerere ;
14. neţinerea la zi a Registrului jurnal sau înscrierea în acesta, din eroare, a unor date inexacte.

Contravenţiile la normele legale privind disciplina financiară se constată şi sancţiunile se aplică de contabilul sef si de revizorul contabil  ai Centrului eparhial, în exercitarea atribuţiilor de verificare sau îndrumare a parohiei.

O data cu aplicarea sancţiunii organul constatator poate acorda preotului paroh un termen de cel mult 60 de zile pentru remedierea deficientelor  constatate. Înlăuntrul termenului acordat nu se pot aplica noi sancţiuni pentru fapte de aceeaşi natură.

Constituie contravenţie la normele legale care reglementează impozitele, următoarele fapte :

1. refuzul de a comunica, la cererea organelor financiare, datele şi informaţiile cu privire la respectarea obligaţiilor legale privind impozitele sau comunicarea din culpa a unor date şi informaţii eronate ;
2. împiedicarea efectuării controlului ce se exercita de organele competente cu privire la aplicarea normelor legale care reglementează impozitele .

 

Contravenţiile la normele legale privind impozitele se constata şi sancţiunile sa aplica de către :

1. organele împuternicite ( contabil sef, revizor contabil ) din cadrul Centrului eparhial ;

Contravenţiile la normele legale care reglementează impozitele se sancţionează cu amenzi, în cuantumurile prevăzute de lege.

Împotriva procesului – verbal de constatare a contravenţiei se poate face plângere in termen de 15 zile de la comunicarea acestuia. Plângerea se depune la unitatea din care face parte organul constatator .

În cazul În care organele de control financiar intern din cadrul Centrului eparhial, cu ocazia efectuării verificărilor gestionare de fond sau cu ocazia altor verificări dispuse de conducerea Centrului eparhial, constată situaţii sau fapte care au caracter penal, concomitent cu informarea conducerii Centrului eparhial va încunoştinţa de cercetare penală.

Recuperarea pagubelor produse patrimoniului bisericesc se face în conformitate cu prevederile legale.

 

VII. 2. Documentele rezultare în urma controlului, valorificarea constatărilor, raportarea rezultatelor şi prevenirea sau repararea pagubelor.

 

Persoanele ce realizează controlul sunt obligate să consemneze constatările în următoarele în următoarele acte:

1. proces-verbal de verificare
2. proces verbal de constatare a contravenţiilor
3. notă de expunere a concluziilor verificării

Cel ce efectuează controlul valorifică datele obţinute raportându-le organului ierarhic superior, cu propunerile ce se impun, urmând ca sancţiunile să fie aplicate conform legilor sau conform normelor interne în funcţie de gravitatea abaterilor economico-financiare.

VIII. Legi financiar – contabile

 

Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată în M.Of. nr. 200/2000 şi regulamentul acesteia, publicat în M.Of. nr. 20/1993

Ordinul M.F. nr. 1591/ 03.08.1998, publicat în M.Of. nr. 480

Ordinul M.F. nr. 425/1998 pentru aprobarea Normelor metodologice de întocmire şi utilizare a formularelor tipizate  comune pe economie, care nu au regim special, privind activitatea financiar contabilă.

Ordinul M.F. privind organizarea şi conducerea contabilităţii în partidă simplă de către persoanele juridice fără scop lucrativ, M.Of. nr. 20/15 ian. 2002.

Ordinul M.F. privind aprobarea Reglementărilor contabile pentru persoane juridice fără scop patrimonial, M.Of. nr. 66/27 ian. 2004.

 

 

 

 

 

Bibliografie generală

 

Beleiu, Prof. univ. dr. Gheorghe, Drept civil român, Edit. ˝Şansa˝, Bucureşti, 1993.

Cursul privind perfecţionarea pregătirii profesionale a personalului din activitatea economico-financiară şi din administraţie, Bucureşti, 1989.

Creţoiu, Prof. univ. dr. Gheorghe, Conf. univ. dr. Ion Bucur, Contabilitate – noul sistem în expertiza contabilă, Edit. Actami, Bucureşti, 1997.

Floca; Arhid. Prof. Univ. Dr. Ioan N.; Prof. Dr. Sorin Joantă, Administraţia Bisericească parohială şi legislaţie, Edit. Arhiep. Ortodoxe, Sibiu, 2001.

Formulare tipizate  comune pe economie, care nu au regim special, privind activitatea financiar contabilă, Edit. Best publisinhing, Bucureşti, 2001.

Greceanu-Cocoş, Virginia, Contabilitatea şi legislaţia unităţilor de cult, Edit. Societatea ˝Adevărul˝ S.A, Bucureşti, 2001.

Hotărâri ale Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române referitoare la activitatea bisericească (1986-2002),Edit. Episcopiei Dunării de Jos, Galaţi, 2003.

Iacob, Prof. Lazăr, Personalitatea juridică a Bisericii, Tipo. Cărţilor Bisericeşti, Bucureşti, 1940.

Ivan, Iorgu D., Bunurile bisericesti in primele 6 secole (Teza de doctorat), Bucureşti,1937.

Negoiţă, Pr. Paul, Administraţia parohială în raport cu diferitele legi, hotărâri şi ordonanţe guvernamentale care se referă la Biserică, în Glasul Adevărului (serie nouă), an. XII (2001), nr. 128, p.112-127.

Norme metodologice privind activitatea economico financiară la parohiei,  Bucureşti, 1989.

Norme metodologice privind organizarea şi conducerea evidenţei contabile în partidă simplă, în Rev. Economistul, nr. 661, 2004.

Peneoaşu, Prof. Margareta, Repere în contabilitate şi fiscalitate, Edit. Omega, Buzău, 2006.

Popescu, Lect. univ. drd. Marilena, Contabilitatea în administraţia publică, Bucureşti, 2001.

Siretenanu, Ioan Popescu, Mic dicţionar juridic, Edit. Bucovina, Iaşi, 1996.

Stan, Pr. Prof. Liviu Instituţie şi instituţionalizare în viaţa bisericească, în M.A. an. XLVI(1970), nr. 3-6, p. 241-257.

Idem, Tradiţia pravilnică a Biserici, însemnătatea şi folosul cunoaşterii legilor după care se conduce Biserica, în S.T., an. XII (1960), nr. 5-6, p. 340-368.

Idem, Despre autonomia bisericească, în S.T., an X (1958), nr. 5-6, p. 376-393.

 

[1] Dreptul Bisericesc şi administraţia parohială sunt trecută ca discipline opţionale Se pot studia câte o oră pe săptămână în ultimul an de studiu.

[2] Hotărârea Sfântului Sinod nr. 1058 din 4-5 martie, 2003, apud. Hotărâri ale Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române referitoare la activitatea bisericească (1986 – 2002), Edit. Episcopiei Dunării de Jos, Galaţi, 2003, p.239.

[3] Prof. univ. dr. Gh. Beleiu, Drept civil român, Edit. ˝Şansa˝, Bucureşti, 1993, p.351.

[4] Prof. Lazăr Iacob,  Personalitatea juridică a Bisericii, Tipo. Cărţilor Bisericeşti, Bucureşti, 1940.

[5] Legea cultelor din 1928 recunoaşte calitatea de persoană juridică organizaţiilor interne ale cultelor istorice adică comunităţilor, parohiilor, protopopiatelor, mănăstirilor, capitulelor, episcopiilor, arhiepiscopiilor, mitropoliilor, etc. (art. 11).

Legea de organizare a Bisericii Ortodoxe Române, din 6 Mai 1925, acordase Bisericii Ortodoxe Române, în întregimea ei, calitatea de persoană juridică (art. 27).

Sub influenţa presiunilor romano-catolicilor, care cu prilejul dezbaterii proiectului de lege pentru regimul general al cultelor pretindeau aceeaşi recunoaştere şi pe seama Bisericii romano-catolice, vechiul articol 27 a fost modificat, iar expresia “Biserica întreagă ca atare” a fost înlocuită cu termenul de “Patriarhie”. Prin urmare, Patriarhia, ca parte constitutivă a Bisericii Ortodoxe Române, devenea persoană juridică. Prevederile art. 11 din Legea cultelor din 1928 se regăsesc şi în textul Decretului 177/ 1948.Actuala lege a cultelor

 

[6] Prin patrimoniu se înţelege totalitatea drepturilor şi obligaţiilor patrimoniale care aparţin unei persoane fizice şi juridice . Biserica a posedat încă de la începutul existenţei sale un patrimoniu propriu. A se vedea Iorgu D. Ivan, Bunurile bisericeşti in primele 6 secole (Teza de doctorat), Bucureşti,1937. A se vedea de asemenea R. Naz, Dictionnaire de Droit canonique (Tome deuxieme), Paris, 1937, p 564-576 şi  Regulamentul pentru administrarea averilor bisericeşti (R.A.B.) în vol. Legiuirile Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1953, p.345-365

 

[7] Prof. Margareta Peneoaşu, Repere în contabilitate şi fiscalitate, Edit. Omega, Buzău, 2006, p. 5.

[8] Prima definiţie a contabilităţii aparţine italianului Luca Paciolo care analiza contabilitatea ca o disciplină ştiinţifică cuprinzând un ansamblu de principii şi reguli privind înregistrarea în partidă dublă. A se vedea  Lect. Univ. Drd. Marilena Popescu, Contabilitatea în administraţia publică, Bucureşti, 2001.

[9] Contactul Bisericii cu societatea şi cu statul a creat necesitatea unei instituţionalizări a vieţii bisericeşti. A se vedea Pr. Prof. Liviu Stan, Instituţie şi instituţionalizare în viaţa bisericească, în M.A. an. XLVI (1970), nr. 3-6, p. 241-257.

[10] Termenul de contabilitate din punct de vedere etimologic îşi trage originile din limba franceză de la verbul de pa verbul compter (a număra; a socoti).

[11] ˝Parohia este comunitatea bisericească a credincioşilor, clerici şi mireni, de religie creştin ortodoxă, aşezaţi pe un anumit teritoriu, sub conducerea unui preot paroh˝  (Statutul B.O.R. art. 41).

[12] Preotul paroh ca împuternicit al Episcopului este conducătorul spiritual al parohiei, iar în orânduirea administrativă este conducătorul administraţiei parohial; preşedinte şi organ executiv al organelor colegiale ( Adunarea parohială şi Consiliul parohial şi Comitetul parohial), gestionând totodată patrimoniul parohiei (art. 47 St.; L. 22/1968; Instr. Sf. Patr. Nr. 2100/1970).

[13] Preotul paroh răspunde juridic în cazul în care se face vinovat de :

1. neînregistrarea integrala a tuturor surselor de venituri;
2. neînregistrarea integrala a tuturor surselor de venituri;
3. producerea de pagube avutului parohial;
4. neefectuarea, potrivit legii, a inventarierilor;
5. neurmărirea şi neîncasarea creanţelor[13] în termenele stabilite;
6. încheierea proceselor verbale de insolvabilitate a debitorilor necorespunzătoare realităţii;
7. întocmirea neconformă cu realitatea a documentelor pentru scăderea din contabilitate a lipsurilor constatate la inventariere, precum şi a oricăror pauze;
8. înregistrarea eronată în contabilitate a operaţiilor generatoare de plăţi nelegale sau altor forme de păgubire a avutului parohiei;
9. nevirarea în termen şi în cuantumul legal a sumelor datorate;

 

 

[14] Răspunderea disciplinară intervine atunci când au fost încălcate obliţaţiile ce constituie raportul juridic de muncă.

[15] Răspunderea civilă întervine atunci când prin fapte materiale în timpul serviciului, în legătură cu exercitarea atribuţiilor, se cauzează un prejudiciu unei terţe persoane. În acest caz cel ce suferă prejudiciul poate emite pretenţi reparatorii.

[16] Răspunderea penală poate interveni atunci când  se săvârşete o faptă considerată ca fiind infracţine de Codul penal. A se vedea Codul penal, Edit. Lumina Lex, Bucureşti, 1997; Prof. Univ. Dr. Gheorghe Diaconescu, Infracţiuni în Codul penal român, Edit. Oscar Print, Bucureşti, 1997; Constantin Mitrache, Drept penal-partea generală, Edit. Şansa, Bucureşti, 1997; Gh. Nistoreanu, A. Boroi, I. Molnar, V. Dobrinoiu, I. Pascu, V. Lazăr, Drept penal-partea specială, Edit. Europa Nova, Bucureşti, 1999.

 

[17] Răspundea materială  intervine atunci când printr-o faptă ilicită săvârşită în legătură ori în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, se creează un prejudiciu direct unităţii în cadrul căreia lucrează. Răspunderea penală nu exclude răspunderea materială.

[18] Epitropii sunt la nivel parohial ceea ce erau economii la nivel eparhial. Instituţia iconomilor se generalizează în secolul V fiind amintită de Teofil al Alexandriei ( + 412 ) în canonul 10 : ”cu socotinţa întregii preoţimi, la biserica, sa fie aşezat un econom special pentru ca veniturile Bisericii si se folosească potrivit trebuinţei˝. Având în vedere importanţa acestei însărcinări bisericeşti se poate constata că iconomii, fără să poarte un nume precis sunt amintiţi şi anterior secolului V. A se vedea canonul 7 Gangra la Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Orotodoxe, Sibiu, 1993, p. 200-2001.

 

[19] Virginia Greceanu-Cocoş, Contabilitatea şi legislaţia unităţilor de cult, Edit. Societatea ˝Adevărul˝ S.A, Bucureşti, 2001, 117.

 

[20] Ultima reglementare juridică ce face referire expresă la instituţiile bisericeşti este Ordinul privind aprobarea Reglementărilor contabile pentru persoanele juridice fără scop patrimonial, publicat în M.Of. nr. 66/27 ian. 2004

Acest act normativ emis recent prevede următoarele: Reglementările contabile aprobate prin prezentul ordin sunt obligatorii pentru asociaţii, fundaţii sau alte organizaţii de acest fel, partide politice,patronate, organizaţii sindicale, culte religioase, precum şi pentru altele asemenea înfiinţate în baza unei legi speciale în scopul desfăşurării de activităţi lucrative fără scop patrimonial.

 

[21] Adoptată prin Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 2328/ 28 dec. 2001 şi publicat în M.Of., partea I,  nr. 20 din 15. 01.  2002.

[22] Cap. I, art. 1, alin a.

[23] Cap. II, art. 2.

[24] Cap. II, art. 3

[25] Cap. II, art. 4

[26] Formulare tipizate  comune pe economie, care nu au regim special, privind activitatea financiar contabilă, Edit. Best publisinhing, Bucureşti, 2001, p. 14..

 

[27] Formularele cu regim special au precizat în conţinutul lor acest lucru.

[28] În  se foloseşte încă acest formular

[29] Acest registrul este un Jurnal de casă adaptat nevoilor bisericeşti. El se foloseşte ca : document de evidentă a încasărilor şi plăţilor prin casa şi prin cont, în baza documentelor justificative de încasări şi plaţi ( chitanţă, dispoziţie de plată şi dispoziţie de plată către casierie); document de evidenta a depunerilor de numerar în cont în baza foii de vărsământ cu chitanţa şi a ridicărilor de numerar din cont in baza cecului în numerar ; document de stabilire operativă a soldului existent în casă şi în cont;

 

[30] Rubricaţia acestui registrul este în totală compatibilitate cu ,,Registrul operaţiunilor de încasări şi plăti prin casa si prin cont’’, registrul care nu mai este prevăzut în ultimele Norme metodologice însă este încă folosit în practică .

[31] Regulamentele bisericeşti care precizează modalităţile de control sunt: Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Biserici Ortodoxe Române;Regulamentul pentru organizarea şi funcţionarea organelor deliberative şi executive din Patriarhia Română; Regulamentul pentru administrarea averilor bisericeşti; Regulamentul pentru organizarea vieţii monahale.

[32] Conform Statutului B.O.R., art. 72, lit., b. protoiereul, în cadrul atribuţiilor de inspecţie la parohie , verifică cel puţin o data pe an , evidentele, arhivă şi gestiunile, urmărind :

• conducerea corecta şi la zi de către preotul paroh a evidentelor ;
• existenta faptica a numerarului in casa ;
• efectuarea inventarierii patrimoniului, cel puţin o data pe an, potrivit reglementarilor legale, precum şi cu ocazia predării – primirii oficiului parohial ;
• daca statele de plata salariilor din fonduri proprii poarta viza protopopiatului şi daca s-au achitat la zi obligaţiile către bugetul de stat şi asigurările sociale;
• înregistrarea tuturor surselor de venituri ;
• modul de atribuire sau licitare a terenurilor parohiale, spatiilor libere din cimitire, valorificarea produselor obţinute şi înregistrarea veniturilor rezultate;
• primirea, depozitarea, conservarea, eliberarea, utilizarea sau transferarea mijloacelor materiale şi băneşti ;
• stocarea nejustificata de materii si materiale;
• valorificarea materialelor si produselor peste necesar;
• încheierea şi onorarea contractelor economice;
• sarcinile şi obligaţiile cu caracter obştesc: recuperarea şi predarea materialelor refolosibile ( în mod deosebit colectarea resturilor de lumânări ) reducerea consumurilor de energie, combustibil, gaze naturale şi carburanţi;
• asigurarea securităţii de orice fel si in mod deosebit a celor din patrimoniul cultural naţional;
• existenta documentaţiilor tehnico-economice, a avizelor şi a autorizaţiilor la lucrările de construcţii, reparaţii, restaurări, pictura, potrivit reglementarilor în vigoare; respectarea condiţiilor prevăzute în acestea ;
• aducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse cu ocazia controalelor anterioare .

 

[33] Lista cu persoanele ce au atribuţii de control a se vedea în Cursul privind perfecţionarea pregătirii profesionale a personalului din activitatea economico-financiară şi din administraţie, Bucureşti, 1989, p. 90-92.