Blăjani – solurile zonei

Solurile reprezintă stratul afânat, moale şi fiabil de la suprafaţa scoarţei pământului, care împreună cu atmosfera din jur constituie mediul de viaţă al plantelor.

Din acest punct de vedere, solul este considerat drept o vastă uzină a naturii, care produce biomasa folosită ca hrană pentru om şi celelalte vieţuitoare.

Pentru agricultură – activitatea de bază a locuitorilor, solul este cel mai important mijloc de producţie, iar prin diferitele sale categorii poate fi mai mult sau mai puţin productiv.

Diversitatea factorilor pedagenetici din zonă – roca mamă, relieful, factorii climatici, factorii hidrologici, factorii biologici, timpul şi activităţile umane au stat la baza formării mai multor categorii de soluri.

Condiţiile generale şi locale pedogenetice au determinat apariţia şi evoluţia solurilor identificate pe teritoriul comunei Blăjani condiţionate fiind de ansamblul factorilor general specifici piemontului Blăjani şi Subcarpaţilor de Curbură, aceştia au dat naştere la soluri zonale şi azonale cu repartiţii diferite în funcţie de microrelief, roca mamă, apa freatică, conţinutul în elemente fertilizante.

Din punct de vedere al regiunilor pedogenetice, teritoriul studiat se situează în regiunea dunăreano-pontică, districtul Subcarpaţilor de Curbură, respectiv domeniul Cambisolurilor  argilosolurilor şi molisolurilor.

(Geografia fizică a României, Vol. I, Ed. Acad. R.S.R., 1983, p.544)

Existenţa unor sectoare de câmpie înaltă piemontană (platou) cu apă freatică la adâncimi mari au imprimat solurilor diferite grade de levigare (spălare) a carbonaţilor formându-se solurile cernoziomice în diferite grade de levigare şi cernoziomuri argilofluviale, aparţinând clasei molisolurilor.

Condiţiile de pantă şi relief, particularităţile regimului fluviometric din zona versanţilor au determinat formarea solului brun roşcat (podzolit) din clasa argilu…soluri, sol brun en-mezobazic din clasa c…soluri evidenţiate în amenajamentele pădurii comunale de către Ocolul Silvic Buzău (1968) şi Ocolul Silvic Râmnicu Sărat (2005) (pentru partea de est a comunei). Aceleaşi condiţii au determinat şi formarea erodisolurilor şi regosolurilor din clasa solurilor neevoluate, trunchiate sau desfundate, care necesită măsuri de protecţie împotriva eroziunii şi fertilizarea radicală.

La apariţia solurilor din grupa neevoluate, trunchiate sau desfundate a contribuit şi activitatea omului, prin locurile de mecanizare pentru pregătirea patului germinativ, celelalte lucrări agrotehnice ale solului, lucrările de desfundare adâncă au dus la modificarea orizonturilor formate în timp.

Se apreciază faptul că molisolurile şi argiluvisolurile ar reprezenta circa 35% din teritoriul comunal în timp ce clasa solurilor neevoluate, trunchiate sau desfundate circa 60-65% din teritoriul comunei.

Conform hărţii alăturate, 1:50.000 repartiţia solurilor se prezintă astfel:

• Cernoziom argiloiluvial tipic, specific vegetaţiei de silvostepă localizat pe suprafeţe plane sau slab înclinate, format pe un material parental de loess şi depozitate loessiale este folosit predominant pentru cereale şi plante tehnice, mici suprafeţe pentru vii. Ocupă circa 295 ha pe Podul Soreşti şi Podul Văii Largi.
• Cernoziom argiloiluvial pseudorendzinc şi cernoziom slab erodat se întâlneşte pe câmpii înalte şi mici depresiuni cu suprafeţe uşor înclinate, se folosesc pentru aceleaşi culturi şi ocupă circa 60 ha la nord de Flămânda şi la est de …..
• Pseudorendzină tipică şi argiloiluvială localizată pe dealuri şi versanţi şi culturi, pe depozite argilo…… folosite pentru păşuni, viţă de vie şi păşuni….., ocupă circa 240 ha în zona Ciuguleşti, Drăghici, Chera şi la est de Corneanca.
• Solurile brun-roşcate şi solul brun en-mezobazic localizate pe dealurile acoperite cu păduri de stejar şi amestec în punctele Flămânda, Frasina, Aluniş, Baba Maria, Căpitan acoperă o suprafaţă de circa 150 ha.

Din categoria solurilor neevoluate, trunchiate, desfundate, care se caracterizează prin lipsa unor orizonturi fac parte:

• Regosolul – localizat pe un relief cu versanţi puternic înclinaţi, ocupă peste 30 ha la vest de Confluenţa V. Blăjanca cu V. Mare, este folosit pentru pajişti şi unele plantaţii.
• Sol aluvial – cu un orizont subţire, urmat de material parental, alcătuit din depozite fluviale-torenţiale, se găseşte în lunca V. Blăjanca, reprezintă circa 3 ha şi este folosit pentru păşuni şi pomi.
• Erodisol – (tipic şi argiloiluvial) – sol erodat sau decopertat atât de intens încât orizonturile rămase nu permit încadrarea într-un anume tip de sol, este localizat în sud-estul satului Blăjani şi în nord, ocupă circa 500 ha şi este folosit pentru culturi agricole, viţă de vie şi pomi fructiferi.
• Coluvisolurile de culoare deschisă, 50 cm grăsime acumulate la baza versanţilor şi în depresiuni, situate la est de Vlădeşti şi la sud de Corveanca, ocupă 80 ha acoperite cu păşuni, păduri, rar vie.
• Sol desfundat (tipic şi argiloiluvial) cu profil deranjat, se întâlneşte pe relief de platou sau uşor înclinat, ocupă circa 400 ha la nord se satul Soreşti, în zona Podul Văii Largi, pe versanţii de la vest la Flămânda şi în estul zonei Cheia, este folosit pentru viţă de vie şi pomi fructiferi.

Aproape toate solurile au nevoie de măsuri pentru creşterea fertilităţii şi multe dintre ele trebuiesc protejate împotriva eroziunii.

Măsurile de protecţie şi conservare a resurselor de sol trebuie să aibă în vedere, menţinerea capacităţii de producţie, eventual creşterea acestora şi păstrarea echilibrului dintre factorii mediului natural şi cel antropic.

În România au fost elaborate norme tehnice obligatorii pentru deţinătorii de terenuri agricole, încă înainte de 1985, iar în legătura cu acestea, specialiştii din domeniu au oferit şi oferă consultanţă necesară.

Blăjani – file de monografie, Editura Omega

Sale!