Blăjani – vegetația zonei

Ca o consecinţă a poziţiei geografice a influenţelor climatice, a solurilor, altitudinii şi configuraţiei reliefului, precum şi a activităţii omului, vegetaţia naturală de pe teritoriul comunei Blăjani aspecte variate. Provenienţa acesteia este consemnată în Atlasul geografic (VI-3, nr.1-8) şi cuprinde elemente fitogeografice care sunt:

• Elemente dacice cu spânz (Hellebarus purpurascens)
• Baleano-carpatice cu liliacul sălbatic (Syringa vukgaris)
• Elemente mediteraneene – …..(Chrysapogon grzllus)
• Elemente submediteraneene
• Elemente pontico-mediteraneene, zona fiind încadrată în regiunea fitogeografică a Subcarpaţilor Orientali ai Munteniei (Atlas-5, nr.27)

Biogeografia României (1969) încadrează teritoriul comunal la interfaţa elementelor biogeografice ce aparţine Europei Centrale, Europei estice şi sudice. Drept urmare aici se întâlnesc două zone: una de prelungire dinspre sud şi sud-est a silvostepei caracteristică Europei de Est alcătuită astăzi din terenuri agricole şi doar petice restrânse de pajişti stepizate cu mărăcini şi pâlcuri de salcâmi situate pe versanţii unor văi, care din cauza pantelor şi configuraţiei lor nu-au putut fi folosite pentru terenuri agricole şi, a doua zonă pe un relief pronunţat deluros, mai fragmentat şi cu altitudini de 350-500m, acoperite cu păduri de stejar pedunculat,….. şi alte specii de foioase specifice Europei Centrale. Acestori specii de arbori şi păduri li se adaugă pajişti şi suprafeţe restrânse de terenuri agricole ocupate cu vii hibride, livezi şi suprafeţe foarte mici de terenuri arabile, toate obţinute prin defrişarea pădurilor.

În trecut, conform informaţiilor locale, pădurile ocupau suprafeţe întinse şi însăşi atestarea localităţii face apel la faptul că aici, în pădurile de stejar s-ar fi ascuns un grup de români care se retrăgeau din calea cetelor de năvălitori şi care s-au stabilit aici şi au întemeiat o aşezare umană (Blăjani, file de monografie, Viaţa Buzăului, 1969, nr.499, p.3).

Nevoia de pajişti şi fâneţe naturale necesare pentru creşterea animalelor, activitate importantă a locuitorilor din secolul al XVI-lea, mai apoi pentru culturi şi……..de sat în secolele următoare, au produs numeroase poieni şi reduceri ale suprafeţelor de pădure.

Harta austriacă a Valahiei (1790) realizată cu ocazia războiului dintre Austria şi Turcia din perioada 1787-1791 pe care apare localitatea Blăjani şi împrejurimile, redă şi repartiţia pădurilor din această zonă. Conform acestei hărţi pădurile ocupau în totalitate interfluviile înalte din estul şi vestul localităţii coborând în multe locuri până la marginea de atunci a satului.

Cu o sută de ani mai târziu, Basil Iorgulescu (în Dicţionarul geografic, statistic, economic şi istoric al judeţului Buzău, 1892, p.44-45) consemna faptul că Blăjani dispunea de 261ha de pădure la care, se adăugau alte 150ha pădure în punctele Vârfu Mare,……, Baba Maria, care aparţineau moşiei Bagdat. Această moşie obţinută în prima jumătate a secolului XVIII-lea de paharnicul Alecu Bagdat (serdar) a fost lăsată prin testament fiului său Toma (înfiat), iar acesta a lăsat fiului său Alexandru T. Bagdat, care a donat-o primăriei Râmnicu Sărat în 1895 în folosul bisericii şi …. Bagdat (Îngerul, nr.8-9, 1939, p.624-635).

În actul de donaţie se consemna şi faptul că pădurile de pe moşia Blăjani erau date deja în exploatare de către Alexandru T. Bagdat pentru care se achitase preţul integral.

În 2002, suprafaţa ocupată cu pădure era de 421ha, apropiată de cea din 1892, însă mult modificată din punct de vedere al compoziţiei sale,. Acest fapt datorându-se modului de ….. şi regenerareaa pădurilor prin lăstărire şi plantaţii pentru completare.

Modificări s-au produs şi în areale. Astfel, pădurile s-au retras la nord de Soreşti şi pe Valea Flămândă către obârşie, Podul lui Mihai Antonescu situată la nord de est la 1907, iar în zona Corneanca şi va dispare treptat spre vârful Lazului ocupând acum suprafeţe restrânse (însăşi denumirea de Lazu însemnând despădurire) (Basil Iorgulescu, Dicţionar, p. 286).

Dacă la 1790 în partea de vest a satului pădurea ocupa o suprafaţa compactă şi se întindea spre sud depăşind horatul comunei astăzi acesta s-a restrâns şi s-a fragmentat în cinci parcele, unele foarte mici cu o compoziţie floristică mult modificată faţă de cea iniţială. Situaţia este oricum identică şi în partea de est a localităţilor unde suprafaţa iniţială compactă s-a clasat în trupul Flămânda, Cheia Cristina, Aluniş şi parcele foarte mici. Şi dacă fostele păduri s-au diminuat şi s-au retras către zonele mai înalte accidentate, în schimb în lungul văilor de o parte şi de alta a munţilor şi în bazinele lor de recepţie s-au întins plantaţiile de salcâm stimulate fiind de inundaţiile din 1926 în bazinul Slănicului şi mai apoi cele din 1970 şi 1975, care au determinat pagube materiale foarte mari prin eroziune, alunecări masive de teren şi strămutarea unui număr mare de gospodării.

Plantaţiile au fost realizate iniţial de către Primărie şi elevii şcolilor şi mai rar de către cetăţeni, din propria iniţiativă, iar după 1970 şi de către ANIF RA (înbunătăţiri funciare) sucursala Argeş-Buzău, unitatea de administrare Buzău şi de Ocoalele silvice Râmnicu Sărat şi Vintilă Vodă. În 1975 -1983 se specifică faptul că la Blăjani s-au plantat 2.000.000 puieţi de salcâm pentru fixarea ogoarelor şi …. şi se evidenţiau cetăţenii Radu Constantin, Ion Stanciu, Dumitru Vlad, Nicolae Stanciu, Nicolae Toader dintr-un mare număr de participanţi la această acţiune.

ANIF-RA Buzău deţine şi astăzi pe raza comunei o suprafaţă de 217, 67 ha de plantaţii antierozionale. Aceste plantaţii sunt situate de-a lungul văii Blăjani, în partea sudică cu extinderea mai mare spre vest, apoi în zona de confluenţă cu Valea Mare unde plantaţiile se extind şi spre est pe Valea Mare şi spre Titila la vest de sat. Suprafeţe mari sunt între Valea Corneanca şi Valea Blăjani, între părţile de sat ….

Pădurea de salcâm creată astfel cu 30 de ani în urmă a reuşit în mare parte să stabilizeze terenul şi să protejeze solul.

Suprafaţa ocupată cu plantaţii de salcâm reprezintă astăzi 56% din cea a pădurilor. În ceea ce priveşte pădurile vechi de pe raza comunei Blăjani, acestea au aparţinut micilor proprietari până în anul 1948 când au trecut în proprietatea statului, apoi din 1954 conform HCM 2135/1954 au fost trecute în administrarea Sfatului Popular local, iar după 1990 prin reconstituirea dreptului de proprietate, pădurea a fost redată în mare parte cetăţenilor comunei.

Suprafaţa trecută în administraţia Sfatului Popular în 1954 a fost de 71,3 ha repartizate pe un număr de 20 parcele cu o suprafaţă medie de 2,76 ha. Specia majoritară atât ca suprafaţă cât şi ca volum a fost …. care ocupă 82% respectiv 90% (volum) urmat de carpen cu 14% şi 6% şi de salcâm cu 4%. (După Amenajamentul pădurii comunale Blăjani, 1968).

Conform Amenajamentului din 1968 parcelele situate în partea de vest a comunei numerotate (în Amenajament) cu 1-4 sunt amplasate pe versanţi de formă plană, iar în nord şi pe versanţii ondulaţi, pe pante care au valori de 25° şi altitudini ce cresc de la 280m în sud, la peste 300m în nord, au expunerea versanţilor spre est şi parţial spre sud-est.

Structura floristică pe aceste parcele era de 50% g……. şi 50% carpen pentru parcela din sud, 70% g… şi 30% carpen pe cele două parcele din mijloc şi 100% salcâm pe parcela situată în nord. Structura de arboret era din 1968 formată din 90% gorun şi 10% carpen, iar pe 4 parcele mici în suprafaţa totală de 4 ha, salcâmul reprezentând 100%.

Pentru toată pădurea există un singur tip de sol, respectiv solul brun Eu-mezozoic şi numai pe porţiuni mici soluri neevoluate (……).

În timp datorită exploatării pe ras, refacerii prin lăstărire şi replantării, structura de arboret şi suprafeţele au fost uşor modificate.

Astăzi pădurile ce aparţineau de Ocolul Silvic Râmnicu Sărat situate în partea de est a comunei, în condiţiile de versanţi, pante, altitudine şi sol a…. au următoarea compoziţie: pe circa 20 ha stejarul pedunculat (Quercus robur) ocupă 100% din suprafaţă, în zona Soreşti în partea de mijloc şi de nord stejarul pedunculat ocupă 50%, teiul (Tilia Cordata) 30% şi carpenul (Carpinus) 20%, pe de altă parcelă compoziţia este de 40% paltin (Acer pseudoplatarium), 30% stejar şi 30% frasin (în 1995 pe parcela I s-au plantat 6,4 ha frasin comun în locul coacăzului).

În partea de vest a comunei, pădurile aparţin de Ocolul Silvic şi sunt amplasate în aceleaşi condiţii de plante, altitudine şi soluri, dar Compoziţia de arboret se modifică în sensul că apare gorunul (Quercus petraea) ca o continuare a pădurilor din zona Vârfu Mare (Titila). Pe unele parcele mici gorunul reprezintă 100%, pe altele compoziţia este modificată şi este formată din 70% carpen, 30%gorun, iar pe altele gorun cu mojdrean (Fraxinus ….) şi uneori salcâm (Robinia pseudocacia) sau gorun şi carpen. În componenţa floristică mai apar cărpiniţa, ulmul (Ulmus carpinifolia), plopul, dar în procente mici. Din punct de vedere al compoziţiei pădurilor se constată o diversitate accentuată pe spaţii mici datorate în mare parte intervenţiei omului.

Stratul de arbuşti este alcătuit din corn (Cornus nas), sânger (Cornus sanguineia), părul pădureţ (Pyrus piraster), mărul pădureţ (Malus silvestris), cireşul păsăresc (Cerasus avium), vişinul turcesc (Padus mahalele), alunul (Corylus avellana) de unde şi denumirea de Vârful Alunişu sau Valea cu aluni. La marginea pădurilor şi pe păşune se întâlnesc: cătina albă (Hip….. rhamnaides), măceşul ( Rosa canina), murul (Rubus fructicosus), porumbarul (Prunus spinosa), gherghinarul (Crataegus menogzna), socul (Sambucus nigra) ş.a.

Datorită efectului de foehn se formează topoclimate care fac posibilă prezenţa unor elemente termofile balcano-carpatice şi submediteraneene reprezentate prin: liliacul sălbatic (Sirynga vulgaris), sc……. (Catinus Coggygria) extinsă la nord est de Flămânda şi denumirea de Vârful cu ….., reper pentru moşie îm 1850, cărpiniţa (Carpinus Crietallis) şi …… (Fraxinus ormes) întâlnite în locurile mai însorite în pădurile Frasina, Baba Maria şi la est de titila sau chiar în zonele de silvostepă.

Stratul erbaceu conţine atât elemente de pădure cât şi de stepă şi silvostepă. Mai frecvente sunt: păinuşul (Festuca sulcata), firuţa (Poa pratensis), pirul (Agrostis alba), colilia (Stipetum stenopinyllae), …… (Brachypodium silvaticum), umbra iepurelui (Asparagus afficinalis), pecetea lui Solomon (Polygonatum latifolium).

Tot ca o consecinţă a intervenţiei omului se constată faptul că  păşunea sau izlazul comunal este astăzi acoperit în mare parte cu plantaţii de salcâm, iar pe laturile cultivate au apărut şi s-au extins plantele segetale cum sunt: pălămida (Cirsium arvense), neghina (Agrostemma githago), macul (Papaver), mure (Rubus fructeasus), pirul (Agripyrum repens), mohorul – mei păsăresc (Lithaspermum officinale), susaiul (Sanchus), volbura (Convolvulus arvensis), ciulinii (ciurlinii) (Carduns nutans) ş.a.

Pe marginea drumurilor şi în gospodării s-au extins plantele ruderale ca. Muşeţelul (Matricaria Chamen…..), pelin (Artenisia obsinthium), pliniţa (Artenisia petrosa), urzicile (lamium album), nalba mare (Althaea officinalis), nevetişorul (Delphinium consolida), gărdurariţa (Lycium ha…….), dracila (Barberis vulgaris), coada şoricelului (Achilla millefalium), lumânărica (Verbascum philomoides), rostopasca (Chelidonian magus) ş.a.

La importanţa deosebită pe care o are pădurea se adaugă şi rolul plantelor melinifere şi al plantelor medicinale sau de leac.

Plantele melifere sunt cele care produc nectar şi polen şi prezintă importanţă economică, în special pentru agricultori, dar în general aceste plante atrag albinele şi alte insecte, care au rol de mijlocitori ai polenizării încrucişate. Sunt plante ca floarea soarelui, ….. , trifoiul, mulţi pomi fructiferi şi arbuşti care fructifică numai în măsura în care se produce polenizarea prin intervenţia albinelor căutându-le în mod expres pe cele cu o concentraţie de peste 50%.

Calitatea şi cantitatea nectarului este determinată de însuşirile plantei, compoziţia chimică a solului, îngrăşămintele administrate (sunt indicate fosforul şi potasiul luate împreună, dar nu şi azotul), seceta influenţează negativ, iar abundenţa ploilor diluează concentraţia de nectar.

În ceea ce priveşte productivitatea de platou o serie de plante au o concentraţie lineară: solera căprească, solera albă, cireşiul, vişinul, mărul, porumbarul, rapiţa, păpădia, macul roşu, salcâmul, dovleacul, porumbul, sorgul şi altele. (vezi Tabelul numărul 3, anexă)

Specialiştii apreciază că în flora României ar exista 284 specii de plante melifere (Dr. Ing. Ion Cârnu, Plante melifere, Ed. Ceres, p.99), iar multe dintre acestea se regăsesc şi pe teritoriul comunei Blăjani incluse în păduri, păşuni, fâneţe, grădini i culturi agricole, astfel:

• din categoria arbori şi arbuşti meliferi fac parte: salcâmul, teiul, arţarul, solera, salcâmul japonez, mojdreanul, ulmul, a……, c…., păducelul, porumbarul, socul, ş.a.
• din categoria plantelor erbacee spontane – ghiocelul, brânduşa, viorelele, leurda, ciapa ciorii, brebenelul, ciuboţica cucului, urzica, păpădia, rapiţa sălbatică, macul de câmp, cicoarea, mireasa ursului, nemţişorul, trifoiaşul, ş.a.
• plantele neerbacee cultivate – floarea soarelui, rapiţa, muştarul alb.
• plante melifore din categoria medicinale şi aromatice – levănţica, anghinarea, roiniţa sau iarba plopului, nalba de grădină, menta sau izma.
• plante melifore din categoria legumelor – pepenii verzi, pepenii galbeni, dovleceii, dovleacul furajer.
• plante melifore tipice – ………………………..
• plantaţii …. şi de viţă de vie – cais, pirsic, prun, cireş, vişin, măr, coacăz negru, zmeur, ş.a.
• plante melifore din categoria decorative – creasta cocoşului, crăiţe, margarete galben, gălbenele, japoneze, dalii, ochiul boului, pă….., degeţel, copăcei, flori de piatră, micşunele, zambile ş.a.

Rezultă că şi pe raza acestei localităţi există un număr mare de plante melinifere, precum şi posibilitate de sporire a acestor resurse prin îmbunătăţirea compoziţiei, forestiere a pădurilor, îmbunătăţirea fâneţelor şi păşunilor cu trifoi, ……………. Introducerea de plante melifore intercalate în livezile de pomi fructiferi , însămânţarea unor plante melifere împreună cu plantele furajere în mirişti, realizarea de culturi de plante furajere şi melifere cum ar fi porumb siloz, cu sulfină, porumb siloz cu floarea soarelui, borceag (mazăre furajeră împreună cu o cereală păioasă) ş.a.

Vegetaţia României cuprinde şi un număr de peste 300 specii de PLANTE MEDICINALE (Geografia fizică, Vol.I, p.439) sau după I. Şandru, 1975, p.33 un număr de 500 de specii, majoritatea găsindu-se şi pe raza comunei Blăjani.

Aceste plante erau cunoscute de pe vreme dacilor şi folosite în tratarea diferitelor afecţiuni. Despre iscusinţa dacilor de a folosi anumite plante pentru combaterea diferitelor dureri menţionează însuşi Herodot, părintele istoriei. Informaţiile cu privire la aceste plante s-au transmis din generaţie în generaţie şi sunt astăzi în mare parte cunoscute şi unele din ele folosite. Formaţiunile vegetale din zona Subcarpaţilor Curburii şi deci şi a comunei Blăjani cuprind un mare număr de plante medicinale şi aromatice. Acestea sunt valorificate prin Plafar, altele prin Ocoalelor Silvic, iar altele sunt folosite în cadru familial. Tabelul anexat aminteşte unele din aceste plante şi face o invitaţi la mai buna folosire a lor într-o perioadă în care medicina abordează şi tratamentele naturiste, iar procurarea altor categorii de medicamente devine inaccesibilă pentru o parte a populaţiei.

În concluzie se poate spune că vegetaţia prin specificul ei reprezintă o adevărată sinteză a mai multor factori ai climei, ai p…., constituie mijloc de hrană, de adăpost pentru faună, determină unele ocupaţii pentru locuitorii acestei zone şi alături de relief crează un peisaj cu aspect deluros, cu păduri de ….., carpen şi majdrean, pajişti şi terenuri agricole (Atlas geografic, V.I, – 6, nr.59).

Tabelul numărul 3

PLANTE MELIFERE CE SE CARACTERIZEAZĂ PRINTR-O MARE PRODUCTIVITATE DE POLEN

După I.Cârnu, Plante melifere, Ed. Ceres.

Blăjani – file de monografie, Editura Omega

Sale!