Copilul murind
Mamă-s nespus de obosit… şi ziua iar s-a dus;
Spre sânu-ţi iubitor şi cald ridică-mă-n sus.
Dar nu mai plânge, mamă dragă, şi aşa tristă de ce eşti
Căci ard aşa de mult lacrimile, atunci când mă priveşti!
Mi-e frig…în jurul nostru tristeţea apasă…
Dar când adorm, ce fericire…când văd aici în casă
Pe îngerul ce străluceşte cu faţa-i lucitoare
Şi razele atât dorite în visu-mi trecătoare.
N-auzi tu, dragă mamă, un cânt aşa frumos
Ce pare că din cer se lasă, din cer aşa duios?
Îngerul aşa aproape …el mă cheamă… mă sărută…
Tu-l auzi cum îmi vorbeşte aşa plin de culori…
E îngerul cu-aripi de aur, ce-mi aruncă acum flori.
Aici în lume, aripi, mamă, cum voi putea să am şi eu?
Sau trebuie să mori înainte, ca să le am apoi mereu?
De ce acum mă strângi în braţe şi lacrimi îţi curg mereu?
De ce suspini tu, mamă dragă?…eu te-nţeleg aşa de greu!
De ce-ţi curg lacrimi acum pe faţa ta neliniştită?…
Ah! Mamă, tu-mi vei fi şi-n ceruri mereu mama mea iubită.
Dar, te rog eu, mamă dragă, nu mai plânge, căci mă doare,
Când te văd plângând … şi durerea-mi este mare…
Sufer mult …şi îngeraşul, iată vine de mă cheamă…
Ah! De-aş putea …aş sta … nu pot…adio…scumpă mamă!
- Simionescu, Cl. VIII
Muguri, anul II, nr. 9-10, iunie-iulie, 1923
M. Pleșea, P. Negoiță, Antologie de poezie religioasă, Edit. Omega.
Fascinația rostirii
Cuvant despre Cer
Daruri cu tâlc
Recuperări istorice
Retropelerinaje Buzoiene
Ceai de urzică
