Discuțiile despre bani în fața copiilor, o eroare!

Îmi spunea copilul meu cel mic într-o zi că, la meditație, profesoara de științe exacte, l-a întrebat: cât câștigă tatăl tău?!

Evident, copilul nu știa să răspundă pentru că niciodată nu am discutat despre bani în casă, indiferent care era realitatea momentului.

Fie că sunt puțini, fie că sunt destui, discuțiile despre banii pe care părinții îi au nu sunt educative. Da, este obligatorie educația financiară, care trebuie să plece din familie, educație care trebuie să aibă norme comune, indiferent de starea materială a părinților. Copiii au o altă viață, o viață a lor, iar banii, oricât de mulți ar fi, pot fi făcuți rapid praf, iar deznodământul din Pilda Fiului Risipitor s-ar putea să nu existe.

Așadar, de la Pilda Fiului Risipitor se poate pleca cu educația financiară. Risipa, neglijența, mirajul societății de consum, certitudinea unei moșteniri … și câte și mai câte certitudini …. pot duce la la un viitor incert.

Fie că are are mai mult sau mai puțin, o familie nu cred că e bine să aibă că temă predilectă banii. Dacă sunt mai puțini se induce nefericirea, sau copilul ajunge să fie complexat din cauza unui aspect care îi este exterior lui și care poate să fie schimbat mai târziu, prin muncă și învățătură. Dacă sunt mai mulți, educația poate deveni dificilă. Când copilul primește mai mult decât poate el înțelege cum apar banii aceea în familie, viitorul îi poate fi pus în mare pericol. Fie îi dispare instinctul de luptător, fie apare depravarea și tendința unei vieți ușuratice, ca în Pilda Fiului Risipitor ; fie ambele!

Deci, moderație și echilibru în educație, iar despre bani discutați mai puțin, pentru că aceste discuții pot costa mult.

Deci, doamna profesoară, copilul meu chiar nu știe să răspundă la această întrebare, însă, dacă a venit la pregătire și a nimerit unde trebuie înseamnă că are suficienți bani familia încât să investească în viitor. Nu spune în educație, pentru educația presupune ceva mai mult, ci în viitor.

În fapt, banii nu sunt decât un instrument și nimic mai mult, iar pregătirea pentru viitor a copiilor este o investiție extrem de solidă. În rest, nu ne aparține nimic decât ceea ce putem duce mereu cu noi. Omnia mea mecum porto, spuneau latinii și aveau dreptate!

Amintiți-vă doar anii 50 în România. Cei care au avut doar avere au rămas fără ea și uneori au putrezit în pușcăriile comuniste. Cei care au avut școală, au făcut cariere strălucite în lume.

Deci, banii nu sunt mijloace de evaluare ale copiilor și nici subiecte de discuție preponderente în fața lor. E mai bine așa!

Sale!