Nu mi-au plăcut niciodată filmele polițiste. Nu m-a plăcut nici măcar să scriu tipul acesta de texte. Nu am suportat să mă joc cu viața personajelor, deși era doar un text. Și totuși, în România de astăzi jocul cu viețile românilor e distracția a celor de sus.
Cum este posibil să moară rapid și dubios tocmai martorul principal din cazul teribilei explozii de la Crevedia? A murit stupid. A fost omorât. Dacă era în sistem îl mai puteau controla. Era în rezervă știa multe și s-a dat un mesaj. Ne închideți! Ca el pățiți! Dacă el nu ridica autorizația de funcționare vina proprietarilor era mult mai mică. â
Cum se numește un asemenea stat?
Stat mafiot!
Cum este posibil să ai atâtea accidente, unele mortale, din caza consumului de droguri? Cazul Pascu este tulburător pentru că cei doi tineri omorâți puteau fi salvați dacă poliția își făcea treaba.
Cum e posibil ca sistemul politic că nu fie schimbat din temelii? Cum se numește un asemenea stat?
Stat mafiot!
Explozii, foc, crime, droguri, prostituție, învățământ degradat, clasă politică condusă de hoți și analfabeți. Aceasta este România pe care ne-am dorit-o în 1989?! Nu!
Nu-i pot înțelege pe melancolicii care plâng după frigul și foamea de atunci, însă îmi e dor de vremurile în care țara aceasta era sigură.
Fascinația rostirii
Retropelerinaje Buzoiene
Blăjani – file de monografie
Recuperări istorice
Daruri cu tâlc
Cuvant despre Cer
