Nicolae Peneș e în culmea prospețimii

Nu peste mult voi avea fericirea să mă întâlnesc cu Dumnezeu, scrie dl. Nicole Peneș în dedicația de pe cartea Cheia din vis, apărută anul acesta.

Am răsfoit cartea și m-a surprins. Cum poate purta un trup care până la întâlnirea cu Dumnezeu se întâlnește cu 90 de ani de viață, un suflet atât de proaspăt. Nu pot spune că că are un suflet tânăr, pentru că timpul lucrează, se adună experiențe, dureri, neputințe, bucurii. Însă, din versuri, se simte o briză un aer de prospețime foarte rar pentru cineva care se află la vârsta senectuții.

Las pe seama poeților și criticilor să scrie despre poezia domnului Nicolae Peneș. Spun doar atât: are un vers clar, care vine din așezarea gândurilor și sentimentelor; are un vers calm, care vine din maturitatea deplină a gândurilor și sentimentelor; are un vers echilibrat, care vine tot din maturitatea gândurilor și sentimentelor; are un vers cult care vine din lecturi întinse; are un vers bun, care vine din experiența metricii și a metaforei.

Deci, până la întâlnirea cu Dumnezeu mai e și chiar dacă nu vor mai fi zeci de ani, întâlnirea poate avea loc și o carte de poezie în mână, nu doar cu una de rugăciuni, dacă poezia este despre frumos și despre dragoste. Nu a făcut lumea Dumnezeu din iubire? Nu a făcut Dumnezeu lumea frumoasă? Atunci de ce nu s-ar bucura să audă câteva poezii despre creația Lui?

Dar dumnezeu îl mai lasă pe Nicole Peneș să mai scrie aici. Va avea El timp destul să-i citească versurile dincolo.

Felicitări, domnule Penș! Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, să aveți!