Frumoasa și bestia

Am iești din comunism cu teama de a vorbi. Când spui lucrurilor pe nume, așa cum le vezi tu, evident, în loc să vină contraargumentele, vin amenințările. Scopul este inhibarea societății și impunerea indeii că nu se poate schimba nimic.

Fals! Se poate schimba totul, absolut totul, însă schimbarea nu poate pleca de la alții, ci de la fiecare dintre noi!

Teama celor mai mulți este aceea că exprimându-se public vor pierde veniturile sau jobul. Nu este o teamă fără temei. Cei care pun mâna pe putere amenință și vor să te facă să te autocenzurezi. Ești mai vocal, amenință firma la care lucrezi că nu va mai primi bani și lucrări dacă nu teci sau dacă nu te dă afară. Vor să te lase fără sursa de trai și să te ….lecuiască de curajul de vedea ce se întâmplă în jur. Lucrezi la stat? Îl cheamă pe șeful pus politic și-i îi cer să te streseze. Și exemplele pot continua. Le știți foarte bine …..

Când cetățenii se tem de guvern este dictatură, când guvernul se teme de cetățeni este democrație, scria Thomas Jefferson. Câtă vreme în sufletul unora dintre noi există acest sentiment de teamă, societatea în care trăim este bolnavă și trebuie tratată. E clar că nu mai vorbim decât despre un efort comun financiar pe care-l facem către bugetul de stat, prin impozite, fără însă a ne bucura de drepturi fundamentale, precum libertatea de gândire. Nimic nu este mai dăunător pentru societatea decât să-ți pună un arogant sau un nesătul de putere stavilă gândirii și să nu poți contribui la binele comun, față de care toți suntem datori.

Da, și mie mi se întâmplă des să primesc asemenea sfaturi care ar trebui să ducă la tăcere. iar Dacă privesc sub aspectul confortului personal, ar fi câștigătoare, pentru că unele vin și propuneri de financiare la pachet. Dar nu m-aș putea privi în oglindă să știu că mă vând și nu mi-aș putea privii semenii în ochi, așa cum o fac acum.

Mai există și sfătuitorii de bine care spun că prin critică îi fac pe alții să capitalizeze fără ca să facă nimic. Vorbim aici despre cei care ar trebui să facă opoziție politică, dar fac afaceri cu cei de la putere în timpul perioadei de opoziție și vin apoi ca niște floricele și se vor admirate. Și acesta aspect este real, însă nu este un argument suficient pentru a nu mai scrie. Datoria fiecăruia dintre noi este să gândim și să luptăm pentru o societatea mai bună, chiar dacă impostura politică e mare și e prezentă mai peste tot. Ne dăm singuri o șansă atunci când reacționăm și avem curajul schimbărilor. Nu sunt toți la fel, chiar dacă ei își doresc să credem astfel.

Tupeul, viclenia și mai ales disperarea înaintea alegerilor, sunt fără limite, dar să nu ne lăsăm impresionați!

Îmi amintesc momente pe care le-am tratat comic, pentru că nu se putea altfel. Eram inspector de sau religie și, în seara alegerilor, mă trezesc acasă cu cineva din politică. Nu mai este astăzi și nu-i mai spun numele, dar l-am scris la vremea respectivă. Nu a găsit înțelegere în …. altă parte și a venit la mine la poartă:

– Profesorul de religie de la școala X este în secția de votare Y.

–Frumos!, zic eu. Implicarea civică ține de demnitatea umană !

– Frumos pe dracu! Îți bați joc de mine?! Sună-l imediat să mai iasă din secție că nu poate omul nostru să facă nimic. Stă cu …. ele în sân. Doar să iasă și gata. Sună-l acum, pentru că dacă nu-l suni ore nu mai vede și o să ai și tu probleme de la General ( inspectorul general al Inspectoratului Școlar)

– Ieșiți imediat afară, l-am …. poftit pe democrat.

Și a fost ultima dată când …. un străin a bătut la poarta mea. Am zis ce era de zis și mi-am salvat sufletul. Pentru ce să o întind fără rost, dacă tot nu-mi trecea prin cap să mă bag în acea poveste mizerabilă?!

A doua zi, colegi de birou se plângeau de același presiuni, iar cei care au cedat la scurt timp au și zburat pentru că și puterea s-a schimbat, iar slugărnicia politică ……

Să nu vă imaginați că în decursul anilor au fost doar încercări de a-mi închide gura fizică sau electronică, ori presiuni la capătul cărora cei din subordinea mea trebuiau să fie blocați în exercitarea propriei lor libertăți, cerându-mi să folosesc șantajul emoțional împotriva dușmanilor lor. Au fost și solicitări ca să fac ….să-i vorbesc de bine, la sfârșitul unei slujbe, că vor fi și ei darnici de la buget ….Au fost muți și în tot felul colorați. Cei care mă cunoașteți vă imaginați cam ce răspuns au primit. Au înțeles cum stau lucrurile și nu m-au mai … deranjat niciodată. Am încercat și eu, mi-a zis cineva de parcă se adresase …. consilierei personale. Auzisem că vă deranjează …dar am încercat și nu trebuie să vă supere …

În fine, nu mai insist asupra maladiilor de care unii suferă, însă boala lor nu trebuie să fie boala societății în ansamblu. Cenzura este o mare prostie, pentru că, în cele din urmă, se declanșează resorturile revoltei, iar scriitorul își pierde libertatea în sens invers: evită subiecte care-i plac pentru a lupta direct sau disimulat cu cenzura. Am trăit impulsul, deci nu vorbesc din cărți.

Exprimați-vă oameni buni pentru că vă faceți bine și vouă și societății. Faceți-o educat, argumentat, cu bună-credință, documentat, dar faceți-o. Trăim epoca cu cele mai multe canale de comunicare și nu este de iertat să vezi că nu e bine ceea ce se întâmplă și să taci din frică sau din meschine calcule economice.

Eu – după atâția ani de activitate civică în scopul informării și formării ochiului critic al societății – și dacă aș publica doar povestea Frumoasa și bestia, tot mi s-ar imputa că am făcut referire la anumite personaje. Mi s-ar reproșa că frumoasa este România sau orașul, iar bestia ….. cine ar putea fi?!

Mintea perversă a celor care vor să-ți închidă gura e oricum mereu în căutare, din acest motiv, nu vă temeți să gândiți, să scrieți, să vă exprimați, pentru că societatea ne întoarce ceea ce-i dăm. Îi dăm frică, ne întoarce frică. Îi dăm minciună, ne întoarce minciună. Îi dăm adevăr, ne salvăm prezentul și adevărul.

Curaj!