De ce să-și permită numai cei bogați mașină la Buzău?

În comunism puteai să ai mașină doar după ce o plăteai cu cinci ani în avans. Îmi aduc aminte de o ironie a lui Reagan care spunea că un rus s-a dus să-și plătească mașina la fabrică. Să vii după 10 ani,  i-a zis persoana de la ghișeu! Dimineața sau după amiaza? întreabă sovieticul. Sunt zece ani! a răspuns funcționara. Contează? Contează, tovarășa! Dimineața îmi vine instalatorul!  a răspuns cetățeanul.

La noi timpul de așteptare era 5 ani! După cinci ani te căptușeai cu o Dacia, de cele mai multe ori prost lucrată. Apoi o înmatriculai, dar niciodată nu aveai număr mic, de protecție, pentru că pe acelea le aveau numai nomenclaturiștii.

Au trecut vremurile greu. Acum românul, inclusiv buzoianul, poate cumpăra o mașină care nu seamănă sub nicio formă cu Dacia cea ani de zile așteptată. Își poate duce familia în vacanță, poate merge la serviciu, la piață, la școală cu copilul, unde poftește.

Se pare că oamenii aceștia au devenit țintele administrației locale. Ce aveți cu ei, domnilor? Cu ce v-au greșit? De ce nu le facilitați o viață mai bună, așa cum le-ați promis?

Privesc uimit și revoltat cum ziariști trompete ale puterii locale spun că nu trebuie să aibă mașină oricine, că nu trebuie să-și permită să aibă mașină oricine, că așa este în alte țări, unde doar bogații își permit să meargă cu mașina. Săracii merg cu bicicleta, așa cum era la noi în comunism.

Privind ceea ce se întâmplă cu evoluția costurilor cu locurile de parcare pare evident că se dorește împărțirea societății în oricine și potentații puterii. Doar ei ar trebuie să aibă mașini, iar drumul lor să nu mai fie încurcat de oamenii de rând.

Cei care ați trăit în comunist vă amintiți că singura mașină străină era a primului-secretar al Partidului, un fel de dumnezeu civil la locului. Poate vă mai amintiți că pe Colonel Buzoianu, unde locuia în casa de protocol, nu se circula, să nu fie deranjat emanatul … clasei muncitoare.

De ce ne-am întoarce în trecut? De ce să nu aibă tot omul mașină?

Mă revoltă și mă îngrijorează lupta puterii cu oamenii care vor să simtă confortul vieții, chiar dacă nu au venituri ca ale lor. Cum să fie 2000 de euro pe an un loc de parcare când o mașină poate costa atât? De ce să fie învrăjbiți buzoienii din acest motiv, iar accesul la parcare și la folosirea mașinii să fie un lux pe care și-l permit numai cei puternici și bogați?

Nu este normal ceea ce se întâmplă. Nu am crezut niciodată în teoriile conspirației. Nici astăzi nu vreau să cred. Pun totul încă pe seama lăcomiei și nepriceperii puterii locale. Însă, dacă vorbim de o ideologie pe care vor să ne-o aplice, în scopul scoaterii din joc a oamenilor simplii, prin costurile ridicate pe care și le permit doar cei puternici și bogați, care astfel, prin facilități, vor fi mai puternici și mai bogați, e clar că vorbim de o afectare gravă a drepturilor individuale. Buzăul se pare că a luat-o pe un drum despre care oamenii nu știu nimic și că în numele lor s-au lat angajamente care nu le sunt favorabile, fără ca să fie întrebați.  Situația ar trebuie să ne îngrijoreze pe toți, chiar și pe voi cei care mâncați din palma puterii, pentru că un drept cedat va fi greu de recâștigat, iar noi nu ne-am vindecat încă după rănile comunismului.

Sale!