Am mai trecut un an peste noi! A mai trecut un an în care cu siguranță au fost și victorii, dar și înfrângeri. Victoria? O clipă de glorie, mult prea trecătoare. Înfrângerea? O lecție minunată pentru viață!
Eu, vă mărturisesc, nu datorez mare lucru victoriilor, care, în fapt, nici nu le-am cuantificat. Însă sunt ceea ce sunt datorită piedicilor și înfrângerilor. Am fost înfrânt de multe ori de sistem sau de propriile greșeli, dar înfrângerea a fost de moment. A fost precum contraforții la o cetate. Am avut energie și determinare și mai mare, la care s-a adăugat experiența. Poate că de aceea trebuie să ne iubim dușmanii. Cu prietenii, la o masă sau în viață, simțurile se înmoaie. Cei care ne nu ne plac sunt precum sulițele lui Prâslea cel Voinic. Ne țin treji.
Apoi, nu trebuie uitat că în toate este este și lucrarea lui Dumnezeu. Avem voie liberă să ne alegem calea, dar Dumnezeu știe ce este mai bine pentru fiecare, motiv pentru care, atunci când ceva nu iese exact cum ne-am dorit, înseamnă că nu trebuia ca viața noastră să meargă în direcția respectivă. Cu timpul descoperim că planul lui Dumnezeu cu fiecare dintre noi este altul și vremea la care primim ceea ce ne dorim are alte coordonate. Nu este momentul uneori să primim ceea ce cerem, iar după un timp realizăm că a fost mai bine așa, pentru că nu eram pregătiți. Deci, nu exasperați niciodată. Continuați și veți obține. Îndrăzniți, eu am biruit lumea! a zis Iisus
Fiți buni! Da, fiți buni! De multe ori lucrăm cu răul și nu avem soluții de ieșire din situație. Omul adevărat este cel care nu se contaminează de rău, care nu se lasă schimbat de rău, chiar dacă răul îl înconjoară. Treci printr-un curs de apă, te uzi, dar nu te afunzi. În cele din urmă o scoți la capăt curat.
Fiți demni! Demnitatea nu este un dar oferit celorlalți și nici un act de infatuare. Pur si simplu este aceea stare de normalitate pe care o simți atunci când te privești în oglinda sufletului sau în ce prinsă în perete. Nu regret înfrângerile, dar simt rănile fiecărui moment în care nu am avut destulă demnitate. Mă dor aceste răni, pentru că, poate, prin slăbiciunea de moment, prin ceea ce s-ar putea numi diplomație, dar de fapt a fost lașitate, nu mi-am respectat condiția de om liber, creat astfel de Dumnezeu.
Fiți fericiți! Viața este, totuși așa cum ne-o construim, iar fericirea chiar este rezultatul propriilor noastre … mâini. Nu disperați, nu vă temeți de ziua de mâine, nu alergați după ceea ce nu aveți nevoie. Fericirea este în noi și în familia noastră. Doar noi ne putem face fericiți și tot noi îi putem face fericiți și pe cei din jurul nostru. Viața este prea scurtă, ca să fim triști, temători, nemulțumiți de ceea ce suntem și de ceea ce avem. De fapt avem tot ceea ce ne trebuie pentru a ne bucura, doar că nu ne bucurăm de ceea ce avem, ci ne întristăm de ceea ce nu avem.
Ajutați! Da, de multe ori ajutorul ne este răsplătit cu uitare, sau poate și mai rău …. Dar fiți pe pace. Dumnezeu va pune mereu ceva în loc. Să nu vă pară rău că ați ajutat pe cineva. Ați făcut-o pentru voi nu pentru el. Uneori, cel ajutat nu doar că este nemulțumitor, este și răzbunător, pentru are frustrarea neputinței. Nu vă enervați. Aveți șansa să unei lecții despre oameni și despre viață, lecție pe care o puteați plăti mult mai scump în alt context.
Iubiți! Da, iubiți și arătați-le celor din jur că-i iubiți. Iubirea nu poate fi un act supus pretenției de reciprocitate. Iubesc dacă mă iubește. Iubirea este mister! Iubirea curge, nu poate fi curent intermitent. Iubiți și veți fi alți oameni. veți simți că trăiți. Veți trăi o viață vie! În, rest ….
Discerneți! Noi, oamenii, suntem vicleni și păcătoși. Ne place răul aproapelui. Îl pizmuim, pentru ceea ce este și ceea ce are, fără să umblăm măcar o zi în pantofii lui. Ne hrănim cu ură și ratăm ocazia unor alegeri lucide. Fiți siguri numai pe ceea ce vedeți, pe ceea ce simțiți, nu pe ceea ce vi se zice, pentru că cea ce vi se spune poate fi minciună intenționată.
Nu mințiți! Pe mine nu m-a pedepsit tata decât pentru minciună. La rândul meu am ajuns să urăsc minciuna, iar pozițiile publice pe care le iau sunt pornite de intoleranța la minciună, pe care mi-o stârnesc tot felul de personaje. Da, istoria demonstrează că este mai ușor de crezut o minciună, decât un adevăr, însă dacă ne respectăm, cernem. Doar adevărul ne face liberi! Dumnezeu ne-a dat instrumentele necesare unei bune analize. Nu ne-a făcut nici proști și nici mincinoși. Nimic nu este mai mizerabil în lume aceasta decât acceptarea minciunii! De aici pleacă toate necazurile, nefericirile, sărăcia, umilința, degradarea!
Aveți grijă de voi! Dacă nu aveți, nimeni nu o va face. Sufletul și trupul sunt în egală măsură valoroase. Dacă mai tot ceea ce am scris mai sus se adresa sufletului, nu trebuie uitat nici trupul. Este casa sufletului. Aveți grijă de sănătatea voastră, Aveți grijă ce beți, cât beți, ce mâncați, cât mâncați, câtă mișcare faceți, cum și cât dormiți. Nu vă aruncați în cursele întinse de publicitate. Avem mult mai mult decât ne este necesar în fața ochilor, motiv pentru care e greu să ne limităm la cât ne trebuie. Societate de consum, nu?! Dar dacă avem voință trăim bine și trăim bine atunci când înțelegem că organismul nostru are toate mecanismele de autoreglaj, mecanisme pe care niciun medicament din lume nu le poate substitui. Puțin din toate este cel mai bine, iar puținul acela să fie natural și sănătos!
Fiți iertători! Iertați pentru că vă încărcați! În decursul timpului, din dorința mea de a ține un echilibru social, am considerat că trebuie să spun clar ceea ce cred și să mă implic, inclusiv acolo unde politicienii nu mă vor, pentru că-i deranjează un alt profil uman. E bărbătește așa! Nimic pentru mine însumi, doar … mucegai. O duceam mult mai bine dacă … dădeam la pace. Dar nu pot! Pace aceasta falsă, călcătoare de principii, doar pentru un ban mai mult, este o umilință. Nu pot fi mai prejos decât ceea ce m-a făcut Dumnezeu și nu pot sta în genunchi decât în fața lui! Cu toată acestea luptă, aproape zilnică, luptă în care, ca în Psalmi, dușmanii mei s-au întărit mai mult decât mine și-mi fac rele, niciodată nu am purtat ură nimănui și niciodată nu mi-am pierdut încrederea că Dumnezeu mă va auzi și va face dreptate. Tot ceea ce am spus cu fermitatea, nu a fost pornit din urmă, ci din convingerea clară că aș face rău celor din jur dacă aș tace. Dumnezeu e mare, dar și dracul e bătrân! Iertarea ca act de reglaj interior personal este una. Iertarea publică, adică acceptarea răului și minciunii, e lașitate. Amintiți-vă că Iisus a pus chiar mâna pe bici atunci când a fost nevoie.
Nu așteptați să vă facă alții! Orice schimbare începe de la fiecare dintre noi. Orice drum lung începe cu primul pas. Orice ameliorare socială pleacă de la fiecare. Nu facem pași, nu avem de ce să ne plângem. Suntem penibili. Ceea ce facem noi ne reprezintă și reprezintă dovada interesului nostru real. Fiți mereu schimbarea pe care v-o doriți! În același timp, ascultați și încurajați opina celorlalți. E mereu valoroasă, mai ales atunci când este critică!
Fiți mulțumitori! Este exact ceea ce mi-am dorit eu cu acest text, înainte să mă întind la vorbă. Am devenit sfătos, deși … nu-mi stă în fire. Vă mulțumesc pentru că ați citit aceste rânduri și multe altele. Un milion de cititori, nu e puțin lucru. Înseamnă multă răbdare, multă încredere! Vă sunt profund recunoscător, fiecăruia! Vă rog să mă iertați pentru textele pe care poate nu le-ați agreat. Vă mulțumesc pentru că ați fost tari și nimic nu v-a zguduit încrederea! Vă rog să nu vă pierdeți niciodată speranța! Dumnezeu să vă binecuvânteze și să vă dea un an bun, în care să vă bucurați de cei din jurul dumneavoastră!
La mulți ani!
Cu respect,
Paul Negoiță
Recuperări istorice
Daruri cu tâlc
Fascinația rostirii
Ceai de urzică
Retropelerinaje Buzoiene
Cuvant despre Cer
