Sfârșitul ultimei republici

Nu e Republica de la Ploiești. E România. Dorințele electorale și mai ales prezidențiale ale celor doi lideri de partide guvernamentale – ambii fără talent de nici un fel, vorba maneliștilor – sunt dovada unui sfârșit. Clasa politică născută din viscerele comuniste a ajuns la mâna a treia, a patra … Când faci un vin mâna a doua doar vin nu mai e ….. dar când vrei să conduci o țară cu mâna a patra …

Port, involuntar, tot felul de discuții și foarte mulți îl văd pe Mircea Gioană candidatul ideal la președinție. A devenit un nou Iliescu, în pragul unei noi revoluții. Nu a fost cu adevărat revoluție politică nici atunci. Eșalonul doi a făcut un pas în față. Acum nu putem vorbi despre o revoluție cu semne de violență, însă avem în față o republică obosită, în care cetățeanul nu mai are încredere în cei care conduc. S-a cernut vârful republicii până a rămas pleava. Românii scotocesc prin sacul cu amintiri politice și vor să fie salvați de viitor, de cineva din trecut. Cam ca în 1989 când am vrut să avem o țară democratică cu comuniști în vârf. Acum avem nevoie de cei din trecut care sunt incomparabili cu ceea ce avem în față astăzi.

Ceaușescu este tot mai prezent pe rețelele de socializare. Ce comică e istoria! El care i-a ținut pe români în izolare, acum vorbește pe … Tiktok.

Unii îi găsesc virtuți pe care nu le-a avut. Alții, comparând cu ce clasă politică au în față îl văd un zeu. Și nu au trecut nici 50 de ani … Era incult, dar era patriot, se ocupa de țară nu de treburi personale și fuste. Ținea la … morala comunistă. Acum avem doar inculți, corupți și imorali. Patrioți? Suntem parte din Uniune, nu?! Din altă uniune decât cea Sovietică. Nu merge cu patriotismul! Avem servili nu patrioți!

Și toate aceste fenomen se petrec în timp ce clasa politică actuală, strânsă de-a valma, stânga și dreapta, tot caută soluții să mai tragă un loz câștigător la loteria puterii.

Alegerile au devenit dintr-o dată scumpe, însă sunt scumpe dacă la negocierile dintre partidele de guvernământ se negociază o formulă electorală convenabilă. Dacă nu se ajunge la o înțelegere, comasarea nu mai este necesară, deci nu mai are rost să fie invocat costul.

Deci și alegerile au devenit o inutilitate. Sunt bune doar dacă ies tot ei. Nu au nimic de oferit, dar ce contează? Nu știu ei să facă jocuri de culise așa încât românul să aleagă fără să aleagă nimic? Adică să fie niște alegeri nu doar scumpe, ci și inutile! Să fie doar un moment bifat! O formalitate zisă democratică. Ce bine era că Ceaușescu nu avea asemenea provocări! Nu era doar un partid și atunci? De ce acum nu s-ar mai putea atâta vreme cât stânga și dreapta par a fi legate fără șansă de scăpare?

Avem în față finalul ultimei republici. E clar că viața politică nu va continua așa, chiar dacă planurile sunt făcute pe următorii zece ani.

Nu-i bine să-ți faci planuri că află diavolul și le strică.

Rămâne de văzut dacă pasul spre noua republică va fi făcut cu Gioană așa cum a fost făcut cu Iliescu în 1990. Oricum, am ajuns în momentul decăderii totale a actualei republici și nu cred că e loc de mai jos.