Doi îngeri păzitori

Azi a fost o zi minunată! Cristina și Georgiana ne-au făcut bucuria să vină cu „Cei șapte pitici” la Biserica „Sfântul Apostol Andrei” din Cartierul Micro 14. De fapt, nu au fost șapte pitici, ci o grupă întreagă, Grupa Mare, iar Cristina și Georgiana sunt, de fapt, doamnele educatoare Cristina Zahiu și Georgiana Dumitru. Mi-am permis să le spun pe nume, pentru că așa mi-au spus părinții că se numesc. Mai greu cu numele de familie, pentru că familia aceea mare, formată din educatori, părinți și copii, are relații foarte apropiate.

Le cunoșteam pe cele două doamne, pentru că le-am cununat și le-am botezat copiii, însă nu le-am văzut niciodată în exercițiul funcțiunii! Repet, a fost minunat! Serbarea a fost de foarte bună calitate. Organizare perfectă, iar programul susținut de copii în fața părinților a fost autentic românesc. Nimic forțat, nimic împrumutat sau adaptat. Totul a fost tradițional românesc, de la costume, la texte și până la prezența lui Moș Crăciun.

M-au bucurat părinții. Își sorbeau copiii din priviri, rosteau poezioare și cântau împreună cu ei. A fost minunat, mă repet!

Pe lângă melancoliile unui părinte care a trecut de mult prin această etapă, momentul mi-a amintit și de istoria acestei biserici mereu tinere. Nu este doar tânără din punct de vedere istoric Biserica „Sfântul Apostol Andrei”, ci are și un spirit tânăr.

Îmi amintesc că, după 1990, am avut senzația că descoperim un teritoriu nou. Unele fețe zâmbeau, altele ne priveau sceptic, iar altele ne respingeau brutal.

Dar nu după mult timp, un entuziasm inimaginabil a cuprins acest loc. Sute de copii mă țineau până seara târziu să-i spovedesc, sute de familii doreau să-și oficializeze relația în fața lui Dumnezeu la Sfântul Andrei.

Apoi am intrat în perioada… organizată. Zeci de clase se programau și veneau la Biserică duminica, de sărbători și pentru a se spovedi. Totul a culminat cu momentul în care conducerea Școlii nr. 12 a hotărât să prelungească numele bisericii peste școala.

Creșteau acești copii și veneau mereu alții mici. Un izvor ce pare că nu se va sfârși niciodată. De aceea, astăzi am avut atâtea emoții și am trăit serbarea piticilor ca pe cea a copiilor mei.

Dragii mei, să vă binecuvânteze Dumnezeu! Să creșteți mari și să fiți demni în viață! Să-i bucurați pe părinții voștri și pe Tatăl nostru cel din Ceruri, a cărui rugăciune am rostit-o în cor la sfârșit, iar vouă, Cristian și Georgiana, să vă răsplătească Domnul munca. Îi educați foarte frumos pe îngerii noștri din cartier. Și datorită dumneavoastră și acestor minunați părinți, duminică de duminică, ușa diaconească din stânga este mai tot timpul ocupată de copii care vin să primească Sfânta Împărtășanie!