La ceas aniversar!

Astăzi, în ziua de Crăciun, îl sărbătorim pe domnul Marius Rădulescu, colegul nostru de la strana Bisericii „Sfântul Apostol Andrei”.

Îl apreciez pe domnul Rădulescu din multe motive, însă mă voi rezuma la prezenta doar două în acest text.

Primul dintre motive este faptul că face parte dintr-o categorie profesională din ce în ce mai rară în Biserică, aceea a cântăreților bisericești cu pregătire temeinică. E adevărat că ar putea fi considerat supra-calificat pentru postul de dascăl bisericesc, întrucât este absolvent al Facultății de Teologie și ar putea ocupa cu ușurință un post de preot.

Dascălul bisericesc bine pregătit este tot mai greu de găsit. Nu este deloc simplu să duci o slujbă la strană, iar calitățile necesare pentru fi dascăl și a organiza un de grup de sprijin, chiar un grup coral, trebuie să fie multe și diverse. Trebuie să ai voce, să fii și un bun organizator al micii echipe care dorește să cânte, să fii gospodar, dar și să ai înțelegere din partea familiei, mai ales în perioadele de sărbători, când disponibilitatea ta de timp pentru familie este limitată. În plus, partea materială nu este nici pe departe suficientă, ceea ce face dificilă susținerea financiară fără un al doilea job.

Eu respect profund dascălii, pentru că, fără ei, calitatea slujbelor religioase ar avea mult de suferit. Am fost preot la țară și știu prea bine cum este să nu ai dascăl. Am avut norocul să colaborez cu cântăreți bisericești pregătiți, însă am slujit și în biserici unde lipsa unui dascăl bine pregătit a fost o adevărată provocare pe toată durata slujbei. Textele liturgice rostite la strană necesită cunoștințe teologice solide. Fără acestea, mesajul religios transmis este departe de a fi complet și corect. Nu mai spun de importanța dicției, înțelegerii semnelor de punctuație și a muzicii psaltice.

Îmi amintesc cu mare drag și recunoștință de cântăreții bisericești cu care am colaborat în parohia Gherăseni și la „Sfântul Apostol Andrei”, dar și de cei pe care i-am avut elevi la Școala de Cântăreți, ce funcționa pe lângă Seminarul Teologic din Buzău, acolo unde am fost profesor înainte de a ajunge în învățământului sanitar.

Aveam un dascăl în vârstă, Ion Anghelache, foarte talentat și un dirijor desăvârșit. La Liturghie, se urca pe un postament și dirija întreaga biserică, fiind un mare susținător al cântării comune. Tot la Gherăseni am lucrat cu Nea Oana – Ion Pirnog, un om gospodar și plin de energie, care mi-a fost ca un bunic. Apoi, am lucrat cu Mitică Zaharioiu, un coleg cinstit și complet dedicat misiunii sale, iar mai recent, am fost ajutat de Dumitru Marian, un tânăr talentat, care a reușit să organizeze un mic cor în jurul său.

Am avut și elevi foarte buni la Școala de Cântăreți. Din păcate, pentru strana din bisericile noastre, au ajuns preoți. Spun „din păcate” pentru că este foarte greu să găsești un dascăl cu adevărat bun la strană.

De mai bine de șapte ani, domnul Marius Rădulescu ne este coleg la Biserica „Sfântul Apostol Andrei”. Înainte, a fost la Biserica „Sfântul Nicolae” din Buzău.

Astăzi, de Crăciun, împlinește cincizeci de ani. A ajuns astfel la jumătatea vieții!

Marius Rădulescu este un om harnic, dedicat, cu un talent muzical remarcabil și o voce caldă. Spuneam că îl prețuiesc din două motive. Primul l-am expus deja – apartenența sa la o categorie tot mai rară. Al doilea motiv este familia din care provine. Este fiul regretatului preot care a construit Biserica din Cicârlia, comuna Vadu Pașii, și fratele domnului profesor Ciprian Rădulescu, dirijorul Corului Arhiepiscopiei. Are o familie minunată. Berta, soția sa, a predat Religie, iar acum lucrează în domeniul medical. Fiul cel mare studiază inginerie medicală, iar cel mic, Nectarie, este un cântăreț foarte talentat de muzică populară, care se impune din ce în ce mai mult în acest domeniu.

Așadar, la cincizeci de ani, domnul Marius Rădulescu are realizări frumoase în toate aspectele vieții sale.

Îi transmit gânduri bune cu ocazia acestui moment aniversar. Bunul Dumnezeu să-l ocrotească și să-i poarte pașii acolo unde este cea mai mare nevoie de dânsul.