Credința și încrederea - o poveste proaspătă și adevărată

Azi, în mașină, Mirela îmi povestea cât de bine face credința atunci când este autentică.

Vorbim adesea despre problemele cu care se confruntă la MedCity – Iris Medical, clinica pe care a fondat-o în urmă cu aproape 30 de ani. Muncește mult și nu reclamă nimic în relația cu pacienții, cu excepția faptului că atunci când pacienții sunt neîncrezători sau dificili, totul merge mai greu.

Fișa pacientei despre care vă scriu este însă altfel, după cum mi-a descris-o:

Mi-a plăcut de dânsa. Mămăica aceea de la țară, cu broboadă și fustă de lână. Autentică, cu adevărat. Tot autentice sunt și problemele cronice: probleme cardiace grave, tratament cu anticoagulante, etc. Spun și alte detalii nu pentru că nu erau de ajuns ca să-mi tremure sufletul gândindu-mă că orice intervenție presupune un risc. Risc sau nu, trebuia să-i rezolv problema pentru care a venit, mai ales că risca să se acutizeze. Am văzut-o pe ca pe mămăica mea!

I-am făcut anestezia și am început să-i povestesc despre una, despre alta. Este o metodă bună ca să-i distragi atenția pacientului și să-l poți supraveghea. Uită de toate dacă știi să-i vorbești și să-l asculți. Așa că pacienta mea mi-a repetat vârsta – 76 -, faptul că e de la Gherăseni și mai ales că are toată încrederea și toată credința, că la plecare a băut agheasmă și s-a uns cu mir, motive care-i garantează că va fi bine. Și a fost! S-a ridicat de pe scaun și m-a luat în brațe și mi-a spus: “Ți-am zis eu că am încredere și că o să fie bine! Vezi?” Am văzut și am fost tare fericită, evident!

Dincolo de descrierea plină de emoție, care m-a făcut să enervez cu neatenția pe cei care erau în spatele meu la semafor, încât am avut nevoie de multă stropeală cu agheasmă pentru a uita ce am auzit, mica istorioară demonstrează încă o dată că întâlnirea dintre două încrederi, o credință și buna-credință comună fac minuni.