E pentru tine!

Îmi place să văd copii în Biserică. Îmi place să-i văd că se joacă. E semn de sănătate. În același timp, le sunt recunoscător părinților că-i aduc la Biserică și că-i aduc la împărtășit. Familiaritatea aceasta cu noi și cu mediul bisericesc este o binecuvântare. De aceea nu plâng atunci când vin la Altar să-i împărtășim.

În același timp, îmi place să fiu prompt atunci când îi am în față. Nu e simplu să gestionezi un copil, mai ales iarna. Nu-mi place să aștepte atunci când vin cu copiii, din respect pentru părinții care ar putea sta comozi, la televizor, după o săptămână grea. Totuși, ei se gândesc la binele spiritual al copiilor și vin la Biserică – iar la Sfântul Andrei, slavă Domnului, vin mulți copii -.

Nu-mi place să-i fac să aștepte pentru că nu e simplu să ții un copil nemâncat, să-l îmbraci, să-l cari în brațe. Te taie toate transpirațiile să ții un ursuleț de câteva kilograme în brațe și să aștepți. Nu mai am copii mici, însă îmi amintesc greutățile începuturilor. De aceea, veniți că vă suntem alături.

Sunt familii care își aduc cu regularitate copiii la Împărtășit. Este bine! E bine pentru creșterea lor spirituală, dar și socială. Cu unii dintre ei am devenit prieten.

De astăzi, în rândul copiilor, mai am un prieten. Un băiețel mereu vesel. Sunt Alin și asta este pentru tine! Mi-a întins o hârtie împăturită. Am crezut că este pomelnicul familiei. Nici vorbă. Era darul plin de candoare al micuțului, o casă pe roți, dacă nu chiar o mașină, ca o Biserică mereu în mișcare, pornită în întâmpinarea oamenilor.

Biserica are ziduri, dar ele nu-s vii dacă rămânem între ele. Trebuie să pornim în căutarea celor de lângă noi. Apostolii nu au rămas în Ierusalim, au plecat în lume.

Așa am înțeles eu desenul lui Alin, motiv pentru care-l păstrez în colecția mea de daruri de suflet!