La Muzeul Județean Buzău, jurnalistul Cristian Ionescu și-a lansat volumul:
„Parfum de târg interbelic – Viața de zi cu zi a buzoienilor în publicitatea vremii (1925–1935)”.
Evenimentul livresc s-a transformat într-un eveniment social. Lume multă, lume bună.
O sală plină și o atmosferă departe de cele plicticoase, greu de digerat, ale lansărilor de carte. De data aceasta, energia a fost vie, autentică.
Omul Cristian Ionescu a fost magnetul inițial, cel care a strâns audiența. Însă, pe măsură ce se desfășura evenimentul, cartea a devenit … suverană – pentru că o carte bună devine independentă de autor și începe să trăiască viața ei.
Așa cum a spus profesorul Ionel Banu, Cristian Ionescu s-a manifestat ca un condeier autentic, cu povești care i-ar fi inspirat chiar pe marii prozatori precum Mario Vargas Llosa.
Cartea aceasta continuă să nască idei, dialoguri, dezbateri. Are darul unei cărți-muzeu, rivalizând prin profunzime și rafinament cu colecția de imagini de la Muzeul Județean, despre care a vorbit amfitrionul evenimentului, directorul Muzeului Județean, Daniel Costache, care știe să redea viață obiectelor expuse, care mie, în trecut, îmi făceau impresia că sunt așezate să astupe fisuri de timp sau spațiu. Acum muzeul vorbește – și a vorbit și azi.
Stilul este clar, bine structurat, semn al unui jurnalist profesionist. Un aspect remarcat în mod profund de Sorin Burlacu, director al Bibliotecii Județene „V. Voiculescu”, care l-a avut colaborator pe autor la Biblioteca Județeană, loc unde, sunt sigur, și-a perfecționat stilul literar uzând de bogatul material de documentare.
Fără dubiu, este cartea anului 2025. La o sută de ani de la perioada evocată, s-a născut un volum care păstrează parfumul unui timp pierdut – amintit cu afecțiune chiar și de o bunică de 99 de ani. Profesorul Ionel Banu a preluat firul textului ca pretext pentru propriile rememorări, conturând farmecul întâlnirii. Cu accente din Păstorel Teodoreanu – autor care simt că-i place-, cel care a urcat prestigiul valorosului Colegiu B.P. Hasdeu – profesorul Ionel Banu a expus, cu talent de critic, punctele forte ale cărții, dar a și folosit scriitura drept pretext pentru povestirea propriilor memorii.
Cristian Ionescu a contribuit și la un nou proiect de istorie locală, împreună cu inginerul Vasile Moraru – un proiect dedicat industriei grele buzoiene-, motiv pentru care, alături de autor a fost și cunoscutul buzoian, primul primar al Municipiului Buzău după ’90. Proiectul vorbește despre industria buzoiană din vremea în care oamenii stăteau la coadă la carne, cum s-a stat astăzi la coadă la carte. Ionel Stănuță, fost jurnalist și fost director al Direcției de Cultură Buzău, participant la același proiect, spunea că acea industrie a fost „distrusă de băieții deștepți care au pus mâna pe ea” — o observație dureroasă, dar, în multiple cazuri, adevărată, o practică pe care autorul o pune și în amintirea ministrului buzoian dr. Constantin Angelescu, care, conform presei vremii, și-ar fi escrocat contemporanii cu terenurile pentru care a luat redevențe grase de pe urma exploatării petrolului. Și istoria s-a repetat după ceea ce istoriografia noastră numește Revoluția din 1989.
Proiectul domnului Moraru intenționează să nu se piardă un trecut care a jucat rolul de piatră de temelie pentru Buzăul de azi și actuala demografie a localității.
Cu mult umor, autorul a explicat cum a luat ființă evenimentul: „Vinovată” e soția Lăcrămioara, care mi-a povestit cu emoție ce bucurie trăiește, văzând cât de frumos e totul. Autorul își făcea soția vinovată particular și familia în general, asociind situația cu cea a lui Spirache Necșulescu din Titanic Vals. Doar că, în loc de „nu mă votați!”, îndemnul a fost: „Vă rog, citiți-mă!”
Și tocmai acest îndemn a funcționat. Coada de la final vorbește de la sine: cartea trebuie citită.
Autor educat și discret, Cristian Ionescu a fost elogiat și de Emanuel Neagu, care a evocat etica sa, calitatea muncii și rădăcinile primite în casa părintelui Ionescu.
Și revenind la familie, la eveniment a fost prezent și prof. Ștefan Stănescu, fondatorul și dirijorul corului Lyra, care, deși are origini preoțești prin tradiție, la fel ca și Cristian Ionescu, și-a urmat o altă vocație – o alegere care dă diversitate și rezultate. Totuși, veșmântul spiritual al familiei transpare, chiar și fără a fi purtat ostentativ. Am intuit că domnul Ionescu este fiu de preot înainte să știu cu siguranță acest lucru.
Așadar, în Buzăul lui 2025, într-un cadru dominat de bruiajul cotidian, am avut parte de un eveniment comunitar autentic, care ne-a reîntâlnit cu trecutul nostru comun. Și, după lansare, am prelungit revelațiile cu ceasuri bune în compania lui Valeriu Șușnea și Lucian Sălcuțan, discutând aprins despre… criza de vin alb — un vin cu parfum, poate singurul lucru ce a lipsit.
Ar fi fost minunat dacă discuțiile s-ar fi mutat la o terasă vintage, poate chiar la cea ce poartă amintirea lui Caragiale. Pentru că Buzăul nu a fost niciodată lipsit de umor, de umoriști și de meșteri în sarcasmul blând. Cartea, vremurile dinainte și cele de azi ne-au pus chip în fața realității cu un zâmbet și cu emoție.
Mulțumim, Cristian Ionescu! Mulțumim, familia Ionescu!
Ne-ați adus împreună, ați lansat o carte remarcabilă care ne face să ne regăsim și să ne bucurăm unii de ceilalți.
Cuvant despre Cer
Retropelerinaje Buzoiene
Fascinația rostirii
Daruri cu tâlc
Ceai de urzică
Recuperări istorice
