Rugă de Sfântul Ilie

N-am înțeles niciodată prea bine proverbul „Cine nu are bătrâni, să-i cumpere.” M-aș fi împăcat mai ușor cu o variantă precum „Cine are bătrâni, să-i prețuiască.”

Am slujit, de-a lungul timpului, alături de mulți preoți în vârstă. De la fiecare am învățat câte ceva.

Astăzi, de Sfântul Ilie, părintele Valeriu Grama a slujit din nou împreună cu noi. Deși am mai scris despre dânsul, nu pot să nu o mai fac. Să ai 97 de ani și să fii atât de lucid este o minune. Și nu doar lucid: dacă n-ar fi acel Parkinson ticălos, nu i-ai bănui nici vârsta. Întotdeauna atent îmbrăcat, călcat, pieptănat, cu pantofii mereu lustruiți, elegant în gesturi și cuvinte, părintele este o prezență extrem de plăcută.

De fiecare dată, îmi aduce în dar câte o carte din biblioteca sa, dar nu mi-o oferă până nu mă întreabă dacă am citit ceea ce mi-a dat data trecută. Oricum, am rămas înțeleși că pleacă de aici abia după ce termină toată biblioteca. Așa că… mai are mult de stat!

Părintele are și o anumită autoritate firească. La slujbele cu mai mulți preoți, unul dintre ei conduce slujba, prin rotație — se numește „protos”. Părintele e aproape întotdeauna protosul informal. Nu uită să dea câteva indicații, iar după predică mă critică frecvent.

Astăzi, de Sfântul Ilie, mi-a spus clar:

— Citiți rugăciunile pentru ploaie. Eu așa făceam.

— Dar a plouat, părinte, i-am răspuns.

— Ei, a plouat! Tocmai de-aia. Așa se citesc de Sfântul Ilie.

— Părinte, le căutăm și le citim.

Eu, fost preot de țară, din câmpia Gherăsenilor, le citeam mereu. Acolo cerul și ploaia erau totul.

La oraș, parcă ploaia pare mai puțin necesară…

În timp ce părintele căuta cu sârguință prin filele Molitfelnicului, mie îmi veneau în minte imagini: sisteme de irigații sofisticate, care sunt prezentate ca soluții minune care are face inutile rugăciunile pentru ploaie. Dar câtă naivitate în această paralelă! Apa irigațiilor vine tot din pământ, din ceea ce Dumnezeu a rânduit. Știința, oricât de avansată, doar cercetează, îmbunătățește, descrie cu limbaj de laborator ceea ce Creatorul a lăsat. De aceea mulți oameni de știință sunt credincioși: inteligența lor superioară nu le permite să ignore că, dincolo de toate căutările lor, există o limită. Ei o simt cel mai bine. Ceea ce pot ei este puțin față de ce poate Dumnezeu.

Omul trage țevi să rezolve problema secetei, iar apoi …. vorbește despre raționalizarea apei.  Da, nu poate crea apa! De aceea, rugăciunea pentru ploaie e un miracol — ca ploaia însăși.

Dacă părintele nu mi-ar fi spus, n-aș fi citit astăzi rugăciunile din vreme de secetă. Și ce rugăciuni… ce text! Las la final  un mic fragment video, cu valoare de istorie personală și parohială, din rugăciunea a IV-a — probabil cea mai frumoasă dintre toate.

Părintele, la 97 de ani — vârstă de patriarh — a îngenuncheat, – ca Ilie în vechime-, și s-a rugat pentru ploi blânde și vremuri bune.