Doamna Alexandrina s-a născut pe 25 iulie 1925, în comuna Pârscov, într-o familie numeroasă, cu doisprezece copii. Copilăria i-a fost marcată de muncă și rânduială, iar tinerețea și-a legat-o de mănăstirea Rătești, unde a învățat meșteșugul covoarelor. Firele colorate, așezate cu răbdare și migală, au devenit pentru ea o meserie și un mod de viață.
De acolo a rămas și felul ei de a fi: ordonată, elegantă, atentă la detalii. Tatăl meu, preotul Iulian, îmi spunea la slujbă: amintesc că pregătirea ei era întotdeauna impecabilă, fie că mergea la biserică, fie că primea pe cineva acasă. În casă mirosea mereu a tămâie bună, iar rugăciunile erau parte firească din zilele ei.
În anul 1947 i s-a născut fiica, de care a rămas nedespărțită până la sfârșitul vieții. A fost mamă, bunică, prietenă și sprijin, mereu prezentă pentru cei din jur. A muncit cu răbdare, a trecut prin încercări, dar a privit mereu înainte cu optimism și încredere.
Viața Alexandrinei a fost un adevărat secol de istorie. A văzut războaie și schimbări de regimuri, lipsuri și vremuri mai bune. A străbătut toate etapele cu demnitate, adunând în tăcere experiență și înțelepciune.
Să trăiești 100 de ani și două luni nu este doar o cifră, ci o mărturie a puterii și a răbdării. Și, poate mai important, să ajungi la această vârstă și să nu fii singur, ci înconjurat de oameni care îți poartă respectul și recunoștința.
Astăzi, Alexandrina se desparte de această lume, dar lasă în urmă nu doar amintiri, ci și un exemplu de simplitate, demnitate și credință.
Veșnică să-i fie pomenirea.
Daruri cu tâlc
Blăjani – file de monografie
Retropelerinaje Buzoiene
Cuvant despre Cer
Ceai de urzică
Recuperări istorice
