Botez la hotarul dintre ținuturi

Undeva, unde țările se ating, se suprapun și poate se îndrăznesc din când în când una pe alta, sus la Dămuc, la vreo două ore de la Piatra Neamț, am trăit un botez de poveste.

Am spus „țări” nu întâmplător — pentru că, deși administrativ locul ține de Moldova, oamenii din Dămuc sunt mândri de originea lor ardelenească.

Botezul lui Sabin a fost un prilej de bucurie adâncă. Nașii care au venit din Iași, oameni care fac o muncă valoroasă pentru comunitatea lor și au lăsat pentru o zi grijile și copiii acasă ca să fie aproape de finul lor, au dat momentului o noblețe aparte. Împreună cu nașii veniți din America, care au străbătut mii de kilometri pentru a-l ține pe prunc în brațe și a-l încredința lui Dumnezeu, au făcut ca bucuria să fie deplină.

Un copil bogat spiritual, Sabin a primit binecuvântarea a două familii de nași — două izvoare de dragoste și rugăciune.

Un mare câștig sufletesc pentru mine a fost întâlnirea cu părintele Constantin Poloșan, slujitor al bisericii din Ivaneș — o biserică superbă, la care bunicul matern al pruncului a contribuit cu jertfă și dăruire la ridicarea catapetesmei și a mozaicurilor. Un om înțelept, harnic și bun, părintele Constantin are darul de a face din fiecare cuvânt o mărturie și din fiecare gest o slujire. În biserica sa, simți că harul se împletește cu simplitatea și că fiecare sfânt privește cu drag spre lume.

Am slujit alături de părintele din Blandiana, cumnatul părinților lui Sabin — un om tânăr, plin de credință și lumină, venit din Ardeal cu drag și emoție pentru a-l afunda în apă și har pe micuțul Sabin. A fost un moment de legătură între lumi, între neamuri și generații.

Apa în care s-au scăldat cândva părinții și strămoșii a fost aceeași în care Sabin și-a început viața de creștin. O biserică frumoasă, cu sfinți calzi, pe chipurile cărora citeai nu doar sfințenie, ci și dragoste.

Ne-am bucurat, ne-am îmbrățișat, am vărsat lacrimi de bucurie. Sabin va merge departe, dar va ști mereu unde sunt rădăcinile sale.

Puteau alege Iașul sau America pentru botez, dar au ales acasă. Sus, în satul de munte, unde pruncul a fost ținut la sân și încredințat în mâinile lui Dumnezeu. Acolo e casa pe care nimeni nu i-o va putea lua din suflet.

Sale!