Da, există creștini de fiecare zi, există creștini de duminică și există creștini care vin mai ales în posturi, ca să lase în „urna chinuită a păcatelor” poverile lor. Și pe toți trebuie să-i primești cu dragoste, fără deosebire, așa cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur în rugăciunea pascală pe care o amintesc în sinteză: „Și cel din ceasul întâi, și cel din ceasul al doisprezecelea, la fel să fie primiți.”
Această rugăciune a Învierii este pentru mine o adevărată călăuză a vieții parohiale – o icoană vie a păcii, a dragostei și a iertării.
Și cum să nu te bucuri de revederea celor cu care, pentru o vreme, ai mers pe același drum al vieții? În seara aceasta, doamna Georgeta mi-a spus cu un zâmbet ușor jenat, dar plin de lumină:
— „Părinte, am împlinit 70 de ani.”
„Șaptezeci… și încă lucrez la același magazin de copii.”
Nu mai are copii mici, firește, dar am fost curios unde s-a mutat.
— „Pe Cuza Vodă, aproape. Sunt acolo non-stop. Trec mâine la 7 să mă împărtășesc.”
Ei bine, nu vă puteți imagina ce bucurie am avut când am văzut-o venind la spovedit, împreună cu soțul ei. În clipa aceea mi-au trecut prin minte imagini din ani întregi: pragul lor pe care l-am trecut adesea, copiii lor crescând, glasurile lor, toată istoria acelei familii care a curs, nevăzut, alături de viața bisericii.
Acum îi văd la vârsta senectuții, dar cu aceeași lumină în priviri. Domnul Ion are 76 de ani, dar ochii îi sunt la fel de vii și de albaștri ca altădată.
Nu a fost doar o simplă reîntâlnire. A fost un moment de îmbrățișare sufletească, o redescoperire a prieteniei duhovnicești care ne leagă, o prietenie care trece prin timp și ne bucură chiar și atunci când întâlnirile sunt rare.
Nu am simțit că au trecut anii. Poate doar oglinzile mai au curajul să ne spună altceva. Dar nici pe ele nu le luăm prea în serios, pentru că sufletește ne simțim la fel de tineri.
Retropelerinaje Buzoiene
Fascinația rostirii
Recuperări istorice
Blăjani – file de monografie
Cuvant despre Cer
Ceai de urzică
