Stare poetică

Stare poetică?
N-am avut-o niciodată
în sensul curent al sintagmei.

Prea viu,
prea prezent,
prea real
ca să mă pierd printre nori.

Nu acolo stau poeții cu mintea?
Eu n-am avut loc cu capul meu
printre ale lor.

Dar dacă într-o zi
îți curge, absolut întâmplător,
un vers —
ce faci cu el?

L-am risipit de mii de ori,
de teamă să nu fiu poet
agățat cu mintea
unde spuneam.

Așa că, dacă citiți aceste rânduri,
nu e poezie.
Mintea mea nu se bate
pe cerul minții poeților.

Sale!