Nu trageți în plagiatori. Sunt cuminți

Ei bine, în anumite …. medii plagiatul a fost adesea considerat o sursă a progresului. Cum altfel?
Plagiatorul nu gândește, transpune. Nu riscă, copiază. Nu inovează, reproduce. Este disciplinat cu ideile altora, nu este obraznic, nu tulbură apele. Este, în fond, omul perfect al sistemului: previzibil, docil, lipsit de surprize.
Sistemele nu iubesc gândirea liberă. Se tem de impulsivitatea ideii autentice, de întrebările incomode, de rupturile de ritm. În schimb, oferă cu generozitate dreptul de a urca treptele ierarhiei celor care copiază corect. Plagiatul devine astfel un certificat de conformitate.
Cei care reproduc fidel au o garanție solidă: nu vor ieși din rând. Sunt piese „STAS”, identice cu celelalte, perfect interschimbabile. Nu vor deveni niciodată altceva decât ceea ce sistemul a decis că este acceptabil.
De aceea, nu vă supărați pe plagiatori și nu vă mirați că ajung sus. Acolo este locul lor.
Și, în logica sistemului, chiar îl merită.

Sale!