A plecat și soția lui „Pac Pac”. Când dorul e mai greu decât boala

„Omul e muritor, dar asta încă n-ar fi nimic. Mult mai grav este că, uneori, se dovedește a fi fără veste muritor.”
— Mihail Bulgakov, Maestrul și Margareta
A plecat dintre noi și soția lui „Pac Pac”, așa cum îl știau oamenii din Buzău. Vestea a venit pe neașteptate și mi-a umezit ochii. După plecarea soțului ei, nu a mai rezistat. Uneori, moartea nu vine prin boală, ci prin dor.
Se numea Marica Ecaterina, născută la 24 ianuarie 1952, și a trecut la Domnul tot pe 24 ianuarie, în 2026, în municipiul Buzău. O coincidență de date care adună o viață întreagă într-o singură zi de iarnă. A trăit discret, cu demnitate, în liniștea cartierului Crâng 2, acolo unde oamenii încă se cunosc și se țin minte.
A suferit mulți ani. Respira printr-o canulă și a dus boala cu o răbdare care nu cerea milă. A supraviețuit zeci de ani, mai mult prin tăcere decât prin plângere. Am fost la sfeștanie și am împărtășit-o. Credința i-a fost sprijin atunci când trupul slăbea, iar suflul devenea greu.
Cei care au cunoscut-o spun același lucru, fără ezitare: un om bun, cuminte, curat la suflet și la trup. După moartea soțului ei, „Pac Pac”, legătura care o ținea ancorată de lumea aceasta s-a subțiat. Nu boala a învins-o, ci lipsa celui cu care împărțise viața.
Astăzi, în Crâng 2, e mai multă liniște. A plecat un om care va lipsi multora, chiar dacă nu făcea zgomot. Așa pleacă oamenii cu adevărat buni: fără veste, dar lăsând în urmă o absență grea.