Predică la Duminica I din Post

„Iată un adevărat israelitean, în care nu este vicleșug.” (Ioan 1, 47)
Dragii mei,
Psalmistul spune:
„Tu ești scăparea mea din necazul care mă cuprinde, Tu ești bucuria mea, izbăvește-mă de relele care mă înconjoară.”
În aceste cuvinte descoperim dorul omului de a se sprijini pe Dumnezeu. Când le rostim din inimă, simțim parcă o ridicare sufletească, o apropiere de Cer. Adevărata bogăție nu este aurul sau argintul, ci liniștea și bucuria sufletului care trăiește în legătură cu Dumnezeu.
Omul care Îl iubește pe Dumnezeu nu se rătăcește ușor. Chiar dacă trece prin încercări, el merge înainte cu încredere, pentru că știe că viața nu se sfârșește aici. Cu cât credința este mai adânc înrădăcinată în inimă, cu atât viața este mai dreaptă și mai plină de sens.
Am intrat în perioada postului. Dar ce înseamnă, de fapt, postul? Oare Dumnezeu ne cere doar să ne abținem de la mâncare? Să ne chinuim trupul? Nu. Dumnezeu nu vrea suferință fără rost. El vrea întoarcerea noastră, schimbarea inimii.
Postul este o ocazie de a ne reface legătura cu Dumnezeu. Este timpul în care ne retragem puțin din zgomotul lumii și ne cercetăm sufletul. Nu este doar renunțare la anumite mâncăruri, ci renunțare la răutate, la invidie, la clevetire, la mândrie.
Evanghelia de astăzi ne vorbește despre Natanael. Domnul Iisus spune despre el: „Iată un adevărat israelitean, în care nu este vicleșug.” Ce înseamnă asta? Înseamnă un om sincer, curat la inimă, fără prefăcătorie.
Natanael obișnuia să se retragă sub smochin. Acolo se ruga, medita, își cerceta viața. Singurătatea lui nu era fugă de lume, ci căutare a lui Dumnezeu. În liniște, omul își vede mai clar greșelile și poate să se îndrepte.
Așa trebuie să fie și postul nostru: un timp de liniște, de rugăciune, de sinceritate. Să ne întrebăm: unde greșim? Ce trebuie să schimbăm? Ce ne îndepărtează de Dumnezeu?
Hristos îl laudă pe Natanael pentru curăția inimii lui. Și noi suntem chemați la această curăție. Fără vicleșug. Fără fățărnicie. Fără viață dublă.
Nu ajută la nimic să postim, dar să păstrăm în inimă răutate. Nu ajută să evităm anumite mâncăruri, dar să ne hrănim din bârfe și judecăți. Postul adevărat înseamnă ridicarea sufletului spre Dumnezeu.
Biserica ne îndeamnă, în aceste zile, să evităm excesele, petrecerile zgomotoase, distracțiile care ne risipesc. Nu pentru că bucuria ar fi rea, ci pentru că avem nevoie de adâncire, de curățire interioară.
Să folosim acest timp pentru rugăciune, pentru citirea Scripturii, pentru apropiere în familie. În familie începe vindecarea societății. Acolo învățăm sinceritatea, răbdarea și dragostea.
Postul ne ajută să ne eliberăm de ceea ce ne stăpânește: patimi, obiceiuri rele, dependențe. Este un exercițiu al libertății. Prin post, sufletul se ridică.
Să ne dorim să fim și noi ca Natanael: oameni în care nu este vicleșug. Oameni curați la inimă. Oameni sinceri înaintea lui Dumnezeu.
Dacă vom trăi postul așa, atunci vom putea spune cu adevărat:
„Doamne, în inima mea nu este viclenie.”
Și binecuvântarea Lui nu ne va lipsi.

Sale!