Iadul pe care ni-l zidim singuri

Există oameni care își imaginează că pedeapsa lui Dumnezeu începe abia după moarte. Totuși, de multe ori, cea mai grea judecată se desfășoară chiar aici, pe pământ. Nu prin fulgere și minuni înfricoșătoare, ci prin consecințele propriilor noastre alegeri. Dumnezeu este bun, iar răbdarea Sa pare fără margini. El îl așteaptă pe om să se întoarcă, îl ridică după fiecare cădere și îi oferă mereu încă o șansă.
Dumnezeu nu cere același lucru de la toți oamenii. El știe puterea fiecăruia, cunoaște poverile pe care le purtăm și limitele pe care nu le putem depăși. Nu îi judecă pe oameni după aceeași măsură, ci după darurile pe care le-au primit și după felul în care le-au folosit. Celui căruia i s-a dat mult i se va cere mai mult, iar celui slab îi va cere doar atât cât poate duce. În aceasta se vede dreptatea unită cu mila.
Dar bunătatea lui Dumnezeu nu anulează libertatea omului. Când alegem minciuna, ura, egoismul sau nepăsarea, începem să construim un iad încă din această viață. Familii care se destramă, copii care cresc fără iubire, oameni care nu mai pot dormi din cauza propriei conștiințe, societăți în care neîncrederea devine regulă. Acesta este un iad care nu are nevoie de foc, pentru că arde prin suferința sufletului.
De multe ori Îl acuzăm pe Dumnezeu pentru durerile noastre, uitând că multe dintre ele sunt rodul faptelor omenești. Nu Dumnezeu seamănă războaiele, corupția, trădarea sau nedreptatea. Omul le seamănă, iar apoi tot omul le culege. Iadul începe atunci când încetăm să mai iubim, să iertăm și să ne asumăm răspunderea pentru viața noastră.
Cu toate acestea, speranța nu dispare niciodată. Atât timp cât omul trăiește, ușa întoarcerii rămâne deschisă. Dumnezeu nu încetează să aștepte. El nu obosește să ierte și nu încetează să creadă în om, chiar și atunci când omul nu mai crede în sine.
Poate că cea mai mare lecție este aceasta: Dumnezeu nu dorește să ne trimită în iad, ci să ne ferească de iadul pe care îl putem crea cu propriile noastre mâini. Iar atunci când alegem adevărul, iubirea și responsabilitatea, încă din această viață începem să gustăm ceva din pacea și lumina Împărăției Sale.

Sale!