Biruințele ascunse ale pierderilor

Cea ce ni se pare o mare nedreptate uneori se dovedește, peste ani, cea mai mare binecuvântare. Omul judecă după clipa prezentă, după durerea sau bucuria pe care o simte. Dumnezeu însă vede capătul drumului, iar noi vedem cel mult pas. De aceea, ceea ce astăzi numim pierdere poate fi începutul unei izbânzi pe care încă nu o putem înțelege.
Nu de puține ori ne agățăm de oameni, de funcții, de planuri sau de visuri ca și cum de ele ar depinde întreaga noastră existență. Când le pierdem, credem că s-a prăbușit lumea. În realitate, uneori tocmai acea ușă închisă ne obligă să căutăm alta, iar în spatele ei descoperim o viață pe care nu am fi avut niciodată curajul să o alegem. Cât de multe vieți nu s-au schimbat tocmai din cauza unui eșec, a unei despărțiri, a unei boli sau a unei înfrângeri!
La fel de înșelătoare sunt și victoriile. Nu orice succes este o binecuvântare. Unele reușite hrănesc mândria, ne opresc din creștere și ne fac să credem că am ajuns la capătul drumului. O victorie obținută prea devreme poate deveni cea mai mare înfrângere, dacă ne împiedică să descoperim ceva mai înalt și mai valoros.
Credința ne învață smerenia de a accepta că nu putem înțelege toate rosturile lui Dumnezeu. De aceea, omul nu trebuie să se grăbească nici să blesteme necazul, nici să idolatrizeze succesul. Timpul este cel care descoperă adevărata valoare a fiecărei întâmplări. Ceea ce astăzi doare poate mâine să fie motiv de recunoștință.
Poate că una dintre cele mai mari dovezi de încredere în Dumnezeu este să poți spune, chiar și în mijlocul unei pierderi: „Nu înțeleg acum, dar cred că există un rost.” Iar această credință îl ajută pe om să meargă înainte fără deznădejde.
În cele din urmă, cele mai mari victorii nu sunt întotdeauna cele pe care le sărbătorim, ci acelea care se nasc din înfrângeri. Pentru că Dumnezeu închide uneori o ușă nu ca să ne pedepsească, ci pentru a ne conduce spre una pe care, din încăpățânare sau din teamă, nu am fi deschis-o niciodată. Așa se face că pierderile de astăzi devin, adesea, începutul celor mai mari biruințe de mâine. Nu știu în viața altora cum  a funcționat ceea ce eu am scris, dar în cazul meu, nu pot decât să-i mulțumesc lui Dumnezeu pentru toate pe care nu le-am făcut. Am câștigat enorm!

Sale!