Când urechile devin complice

Există o formă de minciună care nu se naște din răutate, ci din frică. În fața regimurilor opresive, oamenii învață că adevărul poate costa libertatea, cariera sau chiar viața. Atunci, unii încep să mintă pentru a supraviețui. Nu este o virtute, dar este o slăbiciune pe care istoria o înțelege.
Mai greu de înțeles este însă tăcerea celor care ascultă minciuna, o recunosc și totuși o primesc fără împotrivire. De aceea se spune că există minciuni pentru care ar trebui să se rușineze mai tare urechile care le ascultă decât gurile care le rostesc.
O minciună are nevoie de două lucruri: de un om care o spune și de altul care o acceptă. Dacă primul este autorul, al doilea devine complicele. Tiraniile au speculat întotdeauna acestă stare de fapt. Ele nu încearcă doar să controleze cuvintele, ci și urechile oamenilor. Repetă aceeași falsitate până când oboseala, frica sau interesul îi fac pe oameni să o considere adevăr.
Din perspectivă creștină, adevărul nu este doar o informație corectă, ci o Persoană. Hristos spune: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața.” Când omul se obișnuiește să asculte minciuna fără să o mai respingă, nu pierde doar discernământul, ci se îndepărtează de Adevăr.
Istoria este plină de oameni care au rostit minciuni fiind constrânși. Dar este plină și de mulțimi care au aplaudat acele minciuni, deși știau că sunt false. Răul nu triumfă doar prin glasul celui care minte, ci și prin liniștea celor care preferă confortul în locul adevărului. Adevărul nu moare atunci când este atacat. El începe să moară atunci când nu mai găsește pe nimeni dispus să îl apere.
Există, desigur, și o prudență legitimă. Nu oricine este chemat la martiriu. Însă fiecare este chemat să nu transforme minciuna în convingere și să nu facă din frică un mod de viață.
Cred că adevărata măsură a unei societăți nu este numărul celor care mint, ci numărul celor care refuză să mai creadă minciuna. Pentru că o dictatură poate obliga o gură să vorbească, dar nu poate obliga o conștiință să aprobe. Iar atunci când urechile încetează să mai accepte minciuna, chiar și cele mai puternice regimuri încep să se clatine. O lecție simplă, dar pe care omenirea pare hotărâtă să o reînvețe, generație după generație.