Privim unii spre alții cu ochii larg deschiși, asemenea unei camere de supraveghere care nu clipește niciodată. Observăm fiecare greșeală, fiecare întârziere, fiecare cuvânt nepotrivit. Ținem evidența defectelor cu o precizie impresionantă, dar uităm să numărăm gesturile frumoase, eforturile tăcute și clipele în care celălalt a fost sprijin pentru noi.
Ar fi bine să privim lumea și cu ochii puțin întredeschiși. Nu din nepăsare, ci din iubire. Din înțelegerea că nimeni nu este desăvârșit și că fiecare om poartă propriile lupte, propriile neputințe și propriile răni.
Într-o familie nu este important câte notiție despre erorile celui de lângă tine poți face, nici câte păcate poți observa. Important este ceea ce reușim să clădim împreună. O casă, o familie, copii, amintiri, încredere, liniște. Acestea sunt adevăratele valori. Restul sunt, de cele mai multe ori, zgomote care se risipesc odată cu timpul.
Este mai important ceea ce ne unește decât ceea ce ne desparte. E minunat ceea ce facem cu dragoste! Ceea ce facem doar din obligație sau din dorința? Forme fără suflet. O faptă făcută cu inimă valorează mai mult decât o sută făcute doar pentru că „așa trebuie”.
Apoi, fiți fericiți că sunteți diferiți. Nu încercați să-l faceți pe cel de lângă voi, copie. Nu ține, nu merge, nu are rost. Pentru că sunteți diferiți v-ați plăcut, chiar dacă v-ați simțit suflete pereche.
Așadar, nici într-o căsnicie nu este nevoie ca cei doi să fie identici. Dimpotrivă. Dacă ar gândi, ar simți și ar reacționa întru totul la fel, multe daruri s-ar pierde. Familia nu se sprijină pe identitate a firilor, ci pe complementaritate. Fiecare vine cu propriile calități, cu propriul fel de a vedea lumea, cu propriile aptitudini, iar tocmai această diferență poate deveni o bogăție.
De aceea, poate că cea mai mare greșeală este să încercăm să-l modelăm pe celălalt după chipul și asemănarea noastră. Dragostea adevărată nu începe cu dorința de a schimba omul de lângă tine, ci cu puterea de a-l primi așa cum este, de a-l încuraja să crească și de a-i rămâne aproape chiar și atunci când nu este perfect.
Până la urmă, iubirea nu înseamnă să găsești omul fără defecte. Înseamnă să alegi, zi de zi, să construiești împreună cu un om care, asemenea ție, încearcă să devină mai bun. Iar acolo unde există răbdare, iertare și dorința sinceră de a merge înainte împreună, familia nu doar rezistă, ci înflorește.
Recuperări istorice
Ceai de urzică
Blăjani – file de monografie
Daruri cu tâlc
Retropelerinaje Buzoiene
Fascinația rostirii
