A fost o vreme în care telefonul mobil era un simbol al puterii. Cine vorbea la el nu vorbea doar cu interlocutorul, ci și cu cei din jur. Ridica vocea ca să fie auzit de toată lumea, își prelungea conversația ca să pară important, iar fiecare minut, fiind scump, trebuia să producă impresie. Telefonul era aproape un accesoriu al statutului social.
Ce vremuri! Ce vremuri!
Astăzi, telefonul mobil a devenit unul dintre cele mai comune obiecte din lume. Îl are aproape fiecare copil, fiecare pensionar, fiecare om. Nu mai impresionează pe nimeni simplul fapt că vorbești la telefon. Și totuși, unii au rămas prizonierii acelei vechi aroganțe. Vorbesc tare în restaurante, în trenuri, în sălile de așteptare sau pe stradă, de parcă întreaga lume ar fi obligată să le asculte conversațiile.
În realitate, eleganța nu înseamnă să fii auzit de toți, ci să nu-i deranjezi pe ceilalți. Odată cu upgrate -ul tehnologiei, ar fi trebuit să se ridice nivelul bunului-simț. Din păcate, telefonul mobil s-a ieftinit mult mai repede decât orgoliul unor oameni.
Daruri cu tâlc
Blăjani – file de monografie
Ceai de urzică
Recuperări istorice
Cuvant despre Cer
Retropelerinaje Buzoiene
