Biserica din Crâng

Am mai scris despre bisericuța „Sfânta Filofteia” din Crâng. Și totuși, de fiecare dată când ajung acolo, simt că mai rămâne ceva de spus.
Era șapte dimineața, într-o zi de luni. Aleea era deja îngrijită cu grijă, florile din jur își revărsau frumusețea peste liniștea dimineții, iar în hota de lângă biserică ardeau deja zeci de lumânări. La o oră la care orașul abia își începea agitația, aici timpul părea să curgă în pace.

O știți cu toții. E micuță, dar foarte bine îngrijită și mult iubită de credincioși, încât reușește să devină un adevărat reper sufletesc pentru Buzău.
Domnul Dumitru, un enoriaș de-al meu, îmi spunea că, dacă într-o zi de vineri nu ajunge la această biserică, are sentimentul că săptămâna a rămas neterminată. O mărturisire care spune totul despre legătura pe care oamenii au construit-o cu acest loc.
Foarte mulți locuitori ai cartierului Micro 14 îi trec pragul. Unii vin cu rugăciuni și lacrimi, alții cu mulțumiri. Pe aleile Crângului trec alergători grăbiți, preocupați să-și antreneze mușchiul inimii. Câțiva pași mai încolo sunt cei care aleg să-și dăruiască răgaz sufletului, plecându-și genunchii înaintea lui Dumnezeu. Cele două imagini coexistă, iar fiecare își caută, în felul său, echilibrul.
Atmosfera acestui loc este greu de descris. Deși biserica se află în zona urbaă, ai impresia că ai pășit către un mic așezământ monahal ascuns într-o pădure. Liniștea, verdele copacilor, mirosul florilor și lumina lumânărilor alcătuiesc împreună un colț de pace pe care orașul îl are. E un loc unic.
Această micuță casă închinată Domnului, reușește să te facă să uiți, pentru câteva clipe, unde te afli. Te desprinde de zgomot, de griji și de alergarea continuă a vieții și îți amintește că Dumnezeu cel care a făurit minunata natură de care te bucuri în Crâng, a ținut să-și facă un sălas să se bucure împreună cu omul de minunata Lui creație.

Sale!