Culesul sufletului și al trupului

Astăzi, de sărbătoarea Schimbării la Față a Domnului, am citit din Molitfelnic rugăciunea de binecuvântare a strugurilor. Nu este întâmplător că Biserica a ales tocmai această zi pentru a aduce înaintea lui Dumnezeu prima roadă a viței. În Evanghelie ni se descoperă slava lui Hristos, iar pe pământ se coace unul dintre cele mai frumoase daruri ale creației. Lumina și rodul se întâlnesc.
În Sfânta Scriptură, vița de vie ocupă un loc aparte. Mântuitorul spune limpede: „Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele” (Ioan 15, 5). Nu spune doar că trebuie să-L urmăm, ci că trebuie să rămânem uniți cu El, așa cum mlădița trăiește numai atâta timp cât primește sevă din viță. Rodul nu este un efort al ramurii, ci darul unei legături vii.
Ne bucurăm când vița rodește. Privim cu admirație ciorchinii grei și dulci. Dar Dumnezeu ne pune astăzi o întrebare mai importantă decât aceea despre recolta din vie: ce roadă a rodit viața mea?
Sfântul Apostol Pavel vorbește despre această roadă: „roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea și înfrânarea” (Galateni 5, 22-23). Acestea sunt fructele pe care Dumnezeu așteaptă să le găsească în sufletul nostru.
Un ciorchine nu se formează peste noapte. Trece prin ploaie și arșiță, prin vânt și nopți reci. La fel și omul. Încercările nu sunt întotdeauna semnul că Dumnezeu ne-a părăsit. Uneori sunt anotimpurile prin care El coace sufletul.
De aceea, când aducem strugurii la binecuvântare, nu aducem doar roadele pământului. Aducem, în taină, și speranța ca Dumnezeu să binecuvânteze rodul muncii noastre, al familiilor noastre, al rugăciunilor noastre și al întregii noastre vieți.
Poate că fiecare dintre noi ar trebui să se întrebe astăzi: dacă Dumnezeu ar privi la viața mea asemenea unui gospodar care intră în vie, ce ar găsi? Frunze multe sau rod bogat? Vorbe frumoase sau fapte bune? Agitație sau pace?
Schimbarea la Față ne amintește că omul este chemat să se lumineze. Binecuvântarea strugurilor ne amintește că omul este chemat să rodească. Lumina fără rod rămâne doar un moment frumos. Rodul fără lumină se usucă repede. Dumnezeu le dorește pe amândouă.
Să-I cerem, așadar, ca după cum binecuvintează roadele viței de vie, să binecuvinteze și viața noastră, pentru ca atunci când se va apropia vremea secerișului, să putem aduce înaintea Lui nu doar mâinile pline, ci și inima plină de dragoste, de credință și de bunătate. Aceasta este singura roadă care nu se strică niciodată.

Rugăciunea la gustarea strugurilor, în ziua de 6 august :
Binecuvintează, Doamne, această roadă nouă a viței, pe care, prin buna întocmire a văzduhului, prin picăturile de ploaie și prin liniștea vremii, ai binevoit a o aduce la acest ceas al coacerii; pentru ca, celor ce vom gusta din ea, să ne fie spre veselie, iar celor ce au adus-o Ție ca dar să le dăruiești iertarea păcatelor, prin Sfântul și Dumnezeiescul Trup și Sânge al Hristosului Tău, cu Care ești binecuvântat, împreună cu Preasfântul și Bunul și de viață Făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Sale!