Credem că știm aproape totul despre domnul Sfinteș. Îi asociem cu profesia lor, cu afacerile pe care le-au ridicat, cu anii de muncă și cu imaginea pe care au lăsat-o în comunitate. Și totuși, uneori, un dar atât de simplu precum o carte ne obligă să îi descoperim din nou.
Așa s-a întâmplat și cu domnul Constantin Sfinteș.
Ne-am întâlnit de curând la un semafor. O întâlnire de câteva minute, din care am plecat cu mai multe volume semnate de dânsul. Nu mă așteptam. Îl cunoșteam de mulți ani, însă dintr-o cu totul altă perspectivă.
Îmi amintesc de vremea când locuia în blocul 7 din cartierul Micro 14. În fiecare an, în răstimpuri regulate, mă chema să oficiem feștania casei. Era una dintre acele familii pentru care binecuvântarea locuinței nu era o simplă tradiție, ci un gest firesc de credință. Așa l-am cunoscut și așa a rămas în memoria mea.
Dincolo de aceasta, îl știam ca antreprenor. Omul care a dezvoltat o firmă de taxi, apoi o afacere în construcții. Un om care a muncit din greu, inclusiv în Spania, și care și-a câștigat fiecare pas prin perseverență și seriozitate.
Tocmai de aceea, recunosc că nu mi l-am imaginat niciodată poet. Îl simțeam un om sensibil când discuta, în casa dânsului după fiecare sfeștanie, dar nu bănuiam că, în tăcere, scria poezie și proză.
Răsfoind volumele „Visul din vis”, „Rătăcind într-un apus”, „Răsfir de gânduri” și „Zări din legendele Slănicelului”, am descoperit o lume surprinzătoare. O lume în care natura, credința, iubirea, satul, dorul și căutarea lui Dumnezeu se întâlnesc firesc. Sunt pagini scrise fără dorința de a impresiona, ci dintr-o nevoie lăuntrică de a așeza în cuvinte ceea ce sufletul a adunat în ani.
Am aflat că, retras acum într-o zonă rurală, și-a găsit liniștea necesară pentru a lăsa aceste gânduri să prindă formă. Poate că tocmai aceasta este frumusețea vieții: după ani de efort și de construcții materiale, unii oameni încep să construiască și pentru suflet.
Cartea mi-a descoperit un om pe care, de fapt, nu îl cunoșteam îndeajuns.
Energicul domn Constantin Sfinteș, înainte de a fi autorul acestor volume, este dovada că homo faber nu e reductibil doar la lucrări terestre. Are mereu căutări celeste. Rar în spatele unui antreprenor se ascunde un poet. La fel de rar în spatele unui constructor se află un visător. Iar în spatele unei întâlniri întâmplătoare la un semafor și mai rar se poate ascunde începutul unei frumoase prietenii literare.
Îi mulțumesc pentru cărțile dăruite. Le voi citi cu răbdare și cu bucuria de a descoperi, pagină după pagină, un om pe care am avut impresia, ani la rând, că îl cunosc.
Retropelerinaje Buzoiene
Blăjani – file de monografie
Recuperări istorice
Daruri cu tâlc
Cuvant despre Cer
Fascinația rostirii
