Aparent nu lasă o rană vizibilă. Poate că nu produce o pagubă pe care să o poți măsura, așa cum se întâmplă atunci când îi iei cuiva un bun sau îi produci o pierdere materială. Și totuși, umilința poate durea mai mult decât multe dintre aceste gesturi și atitudini.
Pentru că omul își amintește momentul în care a fost micșorat în fața altora. Își amintește cuvântul spus de sus, ironia, disprețul, gestul prin care cineva i-a călcat demnitatea.
De aceea, nu umiliți pe nimeni, nici măcar atunci când aveți dreptate. Puteți corecta, puteți mustra, puteți cere socoteală, puteți spune lucrurilor pe nume. Dar toate acestea pot fi făcute fără să distrugeți demnitatea celuilalt.
Un bun pierdut poate fi înlocuit. O greșeală poate fi îndreptată. Dar o umilință este foarte greu de reparat, pentru că rămâne într-un loc în care nu ajunge ușor nicio despăgubire: în memoria sufletului.
Fiți atenți la felul în care îi faceți pe oameni să se simtă. Uneori, ei vor uita ce le-ați dat sau ce le-ați luat, dar nu vor uita niciodată că i-ați umilit.
Blăjani – file de monografie
Retropelerinaje Buzoiene
Ceai de urzică
Cuvant despre Cer
Fascinația rostirii
Recuperări istorice
