Îl urmăresc demult pe Academicianul Ovidiu Bojor. I-am cumpărat cărțile și am trecut prin ele, cu gândul de știm mai mult despre plante. Magistrale prezentări!
Un proverb spune că Iadul este pavat cu bune intenții. Așa este. De fiecare dată când am trecut peste una din lucrări, eram decis să … o dau pe plante, dar m-a părăsit repede entuziasmul. Totuși, ceea ce a studiat și a scris Academicianul Ovidiu Bojor este extrem de valoros.
Apoi, Ovidiu Bojor nu a fost doar un scriitor. A fost și un trăitor al propriilor concepții spirituale și materiale.
A fost un om echilibrat și a chemat la echilibru, motiv pentru care sfaturile sale de viață chiar sunt de luat în seamă.
Vremurile noastre sunt marcate de tot felul de boli ale comodității și traiului bun. Reacția la această stare de fapt o constituie, printre altele înmulțirea nutriționiștilor. Tot felul de personaje ne învață cum să ne hrănim și tot timpul am în jurul meu persoane care tot fac cure, care mai de care mai ciudate.
Ei bine, eu îl cred doar pe Ovidiu Bojor. De toate, des și mai ales foarte puțin. Des, reușesc, puțin nu! Dar am speranță că voi reuși în cele din urmă, deși ar fi trebuit să ajustez și cantitățile, pentru că se pare că aici este secretul longevității.
Îmi amintesc un dialog simpatic între Patriarhul Teoctist și Arhiepiscopul Nifon. Om delicat, cu studii la Oxford și în deplină concordanță cu cutumiara curtoazie ecleziastică, Inaltpreasfințitul Nifon a început să-i vorbească admirativ despre ținuta și forma sa Patriarhului, care era binișor trecut de 90 de ani. La sfârșitul aprecierii l-a întrebat care-i este secretul. Vegetalele, Nifon, vegetalele, a răspuns Patriarhul Teoctist. Arhiepiscopul și-a umplut instinctual farfuria cu salată. Patriarhul Teoctist, l-a urmărit cu privirea și a completat la ce spusese inițial … E bine ce faci dragă Nifon, doar că trebuia să începi în urmă cu 50 de ani!
Academicianul Ovidiu Bojor l-a depășit bine și pe Patriarhul Teoctist. A închis ochii la 97 de ani. Spun doar că a închis ochii și nu că a murit, pentru că a crezut fără rest în viața veșnică.
Deci, cumpătare, respectarea statutului de omnivor, regula celor trei 8 ( 8 ore de muncă intensă, 8 oare de muncă activă, 8 ore de somn), refacerea legăturii cu natura, 5-6 mese pe zi, la intervale de 3 oare, mișcare în aer liber, evitarea antibioticilor, hrană naturală, și în cantități mici, și multă, multă, bunătate. Aceasta este sinteza mesajului despre viață transmis de Ovidiu Bujor.
Cam de la 30 de ani afirmă că a început să trăiască așa și se pare că nu a trăit doar mult, ci și bine, având în vedere coerența activității și gândirii, ușor de dedus din numeroasele interviuri pe care le-a acordat până nu demult.
Apropos, farmacistul Ovidiu Bojor și-a început activitatea la Buzău, în zona Nehoiu-Pătârlagele. Fac acesta ultimă precizare nu doar din patriotism local, ci pentru a arăta lumii că de la Buzău spre București, au mai urcat și oameni serioși, doar ce vedeți în ultima vreme.
Așadar, pentru un 97 puțin din toate!, fără tot felul de experimente pe propriul organism, cu mare atenție la viața spirituală și cu multă, multă pace sufletească.
Încercați rețeta Bojor și vedeți pe la 98 de ani dacă a fost cea mai bună, sau alta a fost mai bună …
Blăjani – file de monografie
Ceai de urzică
Retropelerinaje Buzoiene
Daruri cu tâlc
Cuvant despre Cer
Recuperări istorice
