Monografia Blăjanilor

Ca orice om care-și iubește locul copilăriei, mi-am dorit mereu pentru satul meu de suflet un viitor fabulos. L-am visat fără temei, în timp ce satul se duce spre sfârșit de istorie în fiecare zi. Când am iești din visare și am început să judec rațional lucrurile, am căutat să găsesc elementele unui trecut uimitor.  Nici această încercare nu mi-a ieșit.

Am realizat atunci că fabulosul a stat în dragostea imensă pe care mi-au purtat-o bunicii mei, iar ultimele cuvinte pe care mi-a le-a spus mamaie au fost: să nu uiți că eu te-am crescut! 

Când a murit tataie, în 2002, mă apucasem deja să scriu o monografie despre biserica din Blăjani. Aveam deja experiență. Publicasem o lucrare similară despre Biserica din Gherăseni, unde slujeam ca preot. Voiam ca a doua să fie despre biserica din satul copilăriei mele, biserică în care am mers duminică de duminică și am stat pe lângă strana familiei, pe care tataie o preluase de la frații lui mai mari, care nu mai puteau veni la slujbă.

Mi-am zis: voi face o monografie mai romanțată la Blăjani pentru că are cine să-mi povestească. Un accident nefericit a grăbit plecarea bunicului meu la ceruri, iar la 40 de zile după, plecarea bunicii mele, tot acolo, de dorul lui. Nu mai avea un rost pe aici ….

Am abandonat ideea, până când, împreună cu domnul profesor Stănescu, am început să-mi concretizez planul și am publicat în revista Glasul Adevărului Monografia Bisericii Sfântul Nicolae din Blăjani.

A fost minunat să studiez trecutul acestor locuri și să scriu despre ele, iar dragostea inițială pentru sat, a devenit și mai lucidă.

După o vreme, m-a căutat domnul profesor Gheorghe Udrea, la Inspectoratul Școlar Județean Buzău. Făceam parte din echipa de conducere și deja îl aveam ca model pentru că intrase în legenda instituției, pentru bonomia și corectitudinea sa.

Acolo, la Inspectorat, am pus la cale apariția unei monografii, iar domnul profesor a muncit enorm, realizând cea mai bună lucrare monografică care s-a scris vreodată la Buzău.

Domnul profesor s-a dus, după ce un cancer rebel i-a amărât ultima parte a vieții. Pe lângă alte lucrări ale sale a rămas această minunată lucrare  Blăjani – file de monografie, pe care am avut onoarea să o editez la Editura Omega, să o tipăresc și să o prefațez, atât în prima cât și a doua ediție.

Textele din cartea aceasta sunt mici fărâme de amintiri despre un loc care-mi este tare drag. Evident, sunt subiective și sunt cuprind multe amintiri despre familia mea, amintiri însă care sunt comune. Nu am trăit nimic altceva, mici eu, nici ai mei, decât au trăit toți ai noștri. De aceea, la textele publicate inițial pe blogul meu paulnegoită.ro, au s-au regăsit mulți, ca în propria familie.

Totuși, dacă vreți să știți mai mult despre istoria Blajaniului, citiți cartea domnului profesor Udrea, lucrare complexă, bine documentată și plină de mărturii istorice valoroase.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like

Zăpada zilei de ieri – urme

Activitatea administrativ gospodărească din Eparhia Buzăului şi                                              Vrancei (1982-2002)[1]   În urmă cu 20 de ani, în…