Colindul autentic la Buzău

Am auzit iarăși colinde autentice. Câțiva membrii ai Coralei Neagu Ionescu ne-au bucurat sufletul, în cadrul unui eveniment privat, la clinica MedCity. Am retrăit autenticul colindelor românești. Mi-am reamintit acorduri din copilărie, pe vremea când, parcă într-o stare de extrateritorialitate, la Episcopia Buzăului se cântau colinde. În rest, coruri muncitorești … Însă, pe atunci, bunicul corului de astăzi, ne așeza în lumea poveștii lui Moș Crăciun cel ostenit de drum și ne ducea, cu îngerii, în staulul Nașterii Domnului. Din ziduri

Citește mai departe ...

Copiii lemnului

Pe Valea Buzăului, printre mașinile oricum incomodate de cele câteva intervenții care se fac la drumul care leagă Buzăul de Brașov, făceau slalom câțiva copiii, înhămați la trei cărucioare, unul de butelii, aranjat cu scoarțe, și două mai ingenios improvizate, din lăzi pe roți. Își duceau valoroasa captură spre casă. Dacă priviți în dreapta Văii Buzăului, pe firul ascendent, vedeți că și aici drujbele au făcut prăpăd. În față au fost lăsați câțiva fagi, în spate au fost toți puși

Citește mai departe ...

Un apropiat al nostru

ALEXANDRU VLAHUȚĂ ( 5 septembrie 1858, Pleșești, actualul județ Vaslui,- 19 noiembrie 1919, București) este astăzi un scriitor aproape complet ignorat, opera sa fiind considerată perimată, infuențată mult prea evident (într-un sens caricatural și nefavorabil) de către opera eminesciană. S-a spus despre Vlahuță că acesta a fost cel mai important epigon al lui Eminescu, afirmație în parte adevărată, dar pe de altă parte, scriitorul a reușit să-și cristalizeze și propriul său stil, care se remarca printr-un fel de didacticism moralizator,

Citește mai departe ...

Petre Tutea – cugetări memorabile

“Treisprezece ani de închisoare… Aveam doar o hăinuţă de puşcăriaş. Ne dădeau o zeamă chioară şi mămăligă friptă. M-au bătut… M-au arestat acasă. Nici nu ţin minte anul… Când m-au anchetat am leşinat din bătaie. Iacătă că n-am murit! Am stat la Interne trei ani. Am fost după aceea la Jilava, la Ocnele Mari şi pe urmă la Aiud. Eu mă mir cum mai sunt aici. De multe ori îmi doream să mor. Am avut mereu laşitatea de-a nu avea

Citește mai departe ...

Amintirea unui om mare

  Pe 11 noiembrie 1995, CORNELIU COPOSU pleca Dincolo, generând o emoție colectivă neobișnuită. Se întâmpla într-o Românie care în decembrie 1989, îl privise cu o cvasitotală ostilitate. Puțini îl apreciau așa cum merita. Cei mai mulți i-au batjocorit fizionomia macerată de ani lungi de suferință și l-au acuzat de toate ticăloșiile posibile. O propagandă ticăloasă găsea un teren fertil, în mijlocul unui popor îndobitocit informațional și emoțional, de către deceniile unui regim care folosea minciuna și învrăjbirea dintre oameni,

Citește mai departe ...

Un Ulise modern

  Doi ani (1941-1943) i-au trebuit lui NIKOS KAZANTZAKIS (1883-1957), pentru a termina de scris capodopera sa „ALEXIS ZORBA”. Trăia într-un fel de semiclandestinitate, pe o insulă grecească pârjolită de soare, într-una dintre etapele sale creative în care prefera să mânânce doar măsline sau pâine de țară și să dea pe gât, câte un pahar cu lapte de capră. Dar erau zile întregi, în care scriitorul nu se hrănea decât cu struguri sau smochine. Niciodată nu fusese un gurmand și

Citește mai departe ...

Drama genialității

  Nimeni altcineva nu putea fi părintele lui Mîșkin, decât FEODOR DOSTOIEVSKI ( 11 noiembrie 1821- 9 februarie1881). Romanul ”Idiotul” este o capodoperă din toate punctele de vedere. Dar ceea ce impresionează cel mai mult este desenul psihologic , pe care viziunea dostoievskiană o creionează, cu o finețe impecabilă. Scriitorul (el însuși suferind de epilepsie) poate fi considerat un fel de scafandru , care a știut să sondeze adâncimile psihologiei umane, reușind de fiecare dată să aducă la suprafață ,

Citește mai departe ...

CEL MAI NEFERICIT OM. – CĂLUGĂRUL CARE A PRIVATIZAT ROMÂNIA –

  Intrăm în curtea Schitului Sf. Andrei din Athos. Oprirea nu era în program. Dar ”fratele” Daniel voia să cerceteze magazinul cu obiecte de cult. După vreo 20 de minute, așteptându-l să cumpere suvenirurile sfințite, se apropie de mine călugărul care avea în grijă magazinul. Venea încet, se legăna de pe un picior pe altul, cu statura și aparența lui de Hodor din Game of Thrones. Aparența dispare în clipa în care îi întâlnesc ochii: blânzi, precum azurul Egeei. ”Cu

Citește mai departe ...

Am mai pierdut trei Oameni…

Moartea a devenit cel mai activ creator de evenimente. Tristețea ne sapă speranța, iar ceea ce se întâmplă astăzi ne pune pe gânduri. Am citit astăzi că a plecat din lumea aceasta domnul Ion Mănescu, inițiatorul brandului buzoian Constam. L-am cunoscut. Un om delicat, harnic și foarte inteligent. Activ până când a fost lovit de Covid. Nu-i dădeai cei 78 de ani pe care-i avea și care nu l-au schimbat prea tare. L-am văzut ultima dată în trafic. Apoi am

Citește mai departe ...

Biserici dispărute

Biserici dispărute Până în anul 1959 credincioşii din zona străzii Brezoianu şi a pieţei Valter Mărăcineanu se puteau închina în frumosul lăcaş de cult ridicat la 1710 de Mănăilă Mărăcineanu şi Şerban Bujoreanu, pe locul dăruit de Petraşco Brezoianu, boieri apropiaţi ai domnitorului Constantin Brâncoveanu. Construită din piatră şi cărămidă, în formă de navă, cu turle pe naos şi pronaos şi cu hramul Sfintei Treimi, biserica a fost pictată la 1900. A fost refăcută după cutremurul din 1940 şi bombardamentele

Citește mai departe ...

Site Footer

Sliding Sidebar

Despre mine

Despre mine

Paul Iulius Negoita

Facebook