”Atitudini câmpeneşti” (II)

Legătura sacră  dintre ţăran şi pământ din satul românesc descrisă de Rebreanu aproape că a dispărut. Lipsa unei pieţe alimentare a produselor, lipsa forţei de muncă, va duce în scurt timp şi la dispariţia „mitului” hranei sănătoase din rural şi la pierderea acestui argument pe care satul românesc îl mai are, încă, în lupta cu globalizarea, în condiţiile în care vânzarea de pesticide este într-o continuă creştere, iar pământurile sunt otrăvite pentru zeci de ani sau poate definitiv. Dispariţia naturală a ţăranilor pensionari, care au subvenţionat şi încă mai subvenţionează producţie agricolă de subzistenţă sau de „prisos”, în lipsa posibilităţii de valorificare, va accentua disoluţia satului românesc. O generaţie „nouă”, post-revoluţionară, asistată social, nu în puţine cazuri ornament cotidian al uneia dintre cele mai sigure afaceri rurale – cârciumăritul -, fără capacitatea de a supravieţui autonom şi de a continua munca bătrânilor, populează, fără glorie, un mediu care a dat esenţa culturală a neamului nostru. Dacă la toate acestea amintim şi neînţelegerea democraţiei sau, poate, chiar un soi de mercantilism parazitar electoral în mediul rural, devenit raiul alesului uninominal cu bani mulţi, unde unii alegători stau pe prispă şi aşteaptă să fie peţiţi de candidaţi şi cadorisiţi cu daruri multe, pentru a-i vota, idilicul dispare din peisajul rural.

Aşadar, ruralul românesc are nevoie de o reculturalizare, de o revenire la autentic, ca formă de identitate naţională şi ca şansă de supravieţuire.

Satul românesc nu poate avea ca singură ispravă „culturală” serbarea câmpenească, organizată anual şi electoral, cu mare osârdie şi cheltuială, pe tăpşane de comună sau pe terenul de fotbal. Cu exclusivitatea acestui tip de manifestări, autenticul românesc se strămută în lumea amintirilor. Păstrarea identităţii locale nu se poate susţine fără păstrarea tradiţiei locale autentice. Multe dintre serbările câmpeneşti  nu mai au nimic autohton, deşi există o întrecere între comune. Printre fumul de mici, halbele cu bere, peturi, gumari, produse din Dragonul Roşu, comedii mecanice, manele şi vedete populare, unele dintre ele plictisite de atâta ruralitate, cu C.D.-ul cu pozitivul în “buzunarul” de la catrinţă, printre cheflii şi ceva faună politică hrănită de ideea unei scurte coabitări cu „băştinaşul” purtător de ştampilă electorală, tradiţionalul moare.

Dacă la toate acestea se mai adaugă şi pierderea cumpătului şi afectarea idiomului bemolizat şi muzical al ţăranului paşnic şi înlocuirea lui cu violenţa verbală sau chiar fizică, aşa cum s-a întâmplat la Cislău, prezenţa mediului tradiţional autohton este doar o melancolică amintire, iar prezentul a învins rapid în lupta cu veacurile, într-o nebunie fatală ce împinge, în văi înecate de umbră şi de noapte, un trecut ce se rătăceşte în faldurile zilelor ce vin.

Nimeni nu cere o stagnare rurală sau pretinde să înhame pentru veşnicie telegarii lui Moş Luca, deşi programul rabla nu a „afectat” transportul rural,  şi nici lumea satului nu poate face hatârul îndrăgostiţilor de trecut şi neschimbare, însă pierderea elementului autohton lasă satul românesc descoperit şi gol, lipsit de autentic şi tradiţie, fără un sâmbure regenerator, fără valoare estetică, tocmai acum când are mare nevoie în competiţia europeană.

Fără o clipă de acută  clarificare, cultura tradiţională românească va fi infuzată  de comunul inautentic, dând certitudinea nudă a incapacităţii păstrării producţiilor spirituale autohtone şi fragilităţii lucrurilor omeneşti întreprinse în actualitate.

Odată cu dispariţia contemporanilor albi de zile, fără o politică culturală naţională  care să salveze degradarea rurală, care să actualizeze hrisovul amintirilor şi să păstreze linia şi forma culturii tradiţionale, copiii noştri, martorii unui „trecut” nou, vor constata, cu frustrare că „nu mai au ţară”.

Paul NEGOIŢĂ

http://opiniabuzau.ro/index.php/opinii/4308-atitudini-campenesti-ii

Date personale: Mă numesc  Iulius-Paul Negoiţă și sunt fiul al preotului Iulian Negoiţă şi al Anicăi, de profesie economistă. M-am născut în comuna Vintilă-Vodă, la data de 19 iunie 1975 și sunt căsătorit cu Mirela, din anul 1997. Avem doi copii, Matei  și Andrei. Referințe studii: Am absolvit Seminarul Teologic „Kesarie Episcopul” din Buzău și sunt licențiat al Facultăților de Teologie ( Patriarhul Iusitian) și Farmacie (Carol Davila) Am urmat şi cursuri de formare în  Islanda, Cipru, Marea Britanie, Letonia  și  Germania. Am obținut, în 2002, titlul de doctor în Teologie la Universitatea  București. Vorbesc Engleză, Franceză, Spaniolă și am cunoștințe medii de Italiană și Rusă. La nivel de citit și tradus mă descurc și în Germană și Greacă. Activitate profesională: Domeniul ecleziastic: Sunt preot din anul 1997.  Întâi am fost  la Parohia Gherăseni și din 2002 sunt preot la Parohia Sfântul Apostol Andrei din Cartierul Micro 14 - Buzău. Am primit toate gradele onorifice până la cel de iconom stavrofor, iar în perioada 2010-2014 am fost judecător la Consistoriului Mitropolitan. Conform celor relatate în lucrarea 500 de personalități buzoiene. Cea mai importantă realizare pentru cariera de preot este considerată a fi contribuția la construirea ansamblul bisericesc din Cartierul Micro XIV, în centrul căruia se află Biserica „Sfântul Apostol Andrei”. Domeniul didactic: Am fost cadru didactic la Seminarul Teologic, Liceul de Artă și Colegiul Economic Buzău. Am funcționat la Inspectoratul Școlar Județean Buzău. Am fost în echipa de conducere și în corpul de inspector. Am fost purtător de cuvânt al instituției, pe toată perioada activității, adică timp de 8 ani. Din 2010, am fost director la  Palatului Copiilor Buzău, Școala Postliceale Sanitare Buzău și Colegiul Nicolae Paulescu din Râmnicu Sărat. Domeniul  farmaceutic: Ca farmacist, activez, încă de la înființare, în cadrul lanțului independent de farmacii „Iris Pharm”. Activitate filantropice : Am acordat burse de studiu pentru elevi care au urmat cursuri universitare și postliceale în domeniul medical, premii literare și artistice în cadrul concursurilor de profil și am susținut ameliorarea situației materiale a unor familii sărace. De asemenea, am susținut financiar apariția cărților de debut ale unor autori tineri și lucrări ale unor scriitori consacrați. Am susținut financiar și apariția unor lucrări bilingve pentru comunitatea rromă. Activitate civică : Am candidat în două rânduri la Consiliul Local Buzău și am obținut două mandate de consilier independent (2008-2012; 2012-2016). Am fost președintele Comisiei de Cultură, Culte, Minorități, Sport, Sănătate şi Asistență Socială. Din poziția de independent, în anul 2012 am candidat pentru funcția de primar al Municipiului Buzău, clasându-se al doilea, după candidatul USL, obținând un procent de 30,5% din voturi, respectiv 17.404 voturi. Activitate publicistică: Sunt editor la Editura Omega, calitate în care am editat și tipărit la tipografia proprie un număr peste 500 de lucrări. Ca jurnalist am fost membru în comitetul de redacție, editorialist sau publicist la  Ziarul Lumina, Jurnalul National, Revista Teologică, Mousaios, Glasul Adevărului, Analele Buzăului, Opinia, Sănătatea Buzoiană, Cronica de Buzău, Educația creștină, Lacrima, Viața Buzăului, Șansa Buzoiană, Tezaur. Am fost realizator de emisiuni radio și televiziune. Sunt autor sau coautor al mai multor volume de eseuri, proză, spiritualitate, istorie, pamflet politic: 40 de rânduri, Marchitanii roșii, Prin grădina lui Ilf și Petrof, Monografia Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Comuna Gherăseni, Cuvânt spre Cer - antologie de poezie religioasă ( coautor), Prin spini, Lectura șoaptei, Pagini de istorie locală.  Afilieri:  Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Bucureștii - Secția Proză. Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România - Filiala București Membru al Colegiului Farmaciștilor din România - Colegiul București Pasiuni Călătoriile, arta, creșterea animalelor și cultivarea plantelor.

Lasă un răspuns:

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Site Footer

Sliding Sidebar

Despre mine

Despre mine

Paul Iulius Negoita

Facebook