Contemporani cu Incitatus?

În ultimul timp, a  fost mediatizată intens soarta tristă a unor exemplare cabaline, tratate cu bestialitate de barbarii contemporani. Ba mai mult, aşa cum spunea un comentator de-al nostru – care ţinea să-şi expună public stângăcia limbajului, spre hazul telespectatorilor care priveau întâmplarea dramatică -, caii „nu au fost trataţi omeneşte”.

În istorie, însă, s-a întâmplat şi altfel. Incitatus, armăsarul lui Caligula, a avut o altă soartă. A populat arena livrescă alături de Pegas, Bucefal, Rosinanta etc. A fost, însă, mai mult decât aceştia. A intrat, împreună cu stăpânul său, imperatorul roman Caligula, în istoria anecdotică, dar şi în cea a comportamentelor patologice. Conform spuselor lui Suetoniu, în lucrarea sa „Vieţile celor 12 cezari”, această făptură din regnul animal a „ocupat” demnitatea de senator şi „aspira”, în calitate de înalt demnitar, la cea de consul. Statutul îi „permitea” să se întreţină cu alţi funcţionari de rang superior, iar plebea era datoare să i se prosterneze în faţă, lipindu-şi, în semn se adânc respect, fruntea de copita lui.

Aparent, această relatare din trecutul îndepărtat rămâne doar un moment destul de straniu şi irepetabil. Privind în contemporanitate însă, putem constata că istoria se repetă. Nu se mai face confuzia regnului, însă modalitatea prin care fenomenul politic a „înnobilat” arena administrativă cu tot felul de persoane, care conduc la nivel înalt statul, ne cam face contemporani cu Incitatus.

De fapt, provenienţa mai mult stradală a unora dintre demnitari a fost afirmată de curând, iar presa, cu o ritmicitate de ceasornic, prezintă tot felul de ciudăţenii privitoare la mediile de provenienţă ale acestora. Sunt asemănări evidente între istoria lui Caligula şi modul de „selectare” a resurselor umane în epoca contemporană. Caligula, însă, suferea de o boală psihică ce l-a determinat la o asemenea deviaţie. Cei de astăzi nu au nici măcar această „scuză”. Nu au criterii de evaluare sau nu-şi iubesc conaţionalii. Altfel, profanarea cu intenţie a zicalei româneşti „omul potrivit, la locul potrivit” apare ca inexplicabilă. Confuzia valorilor este o dramă ce bântuie instituţiile publice actuale. Fiecare are un loc sub soare, însă la noi unii nu doresc locul, ci vor chiar soarele, fără să ştie ce este de făcut cu el. Caligula nu a rămas în istoria personalităţilor sumbre şi nepotrivite pentru că şi-a adorat patrupedul, ci pentru că i-a dat însărcinări care nu le făceau cinste ambilor. Politica presupune şi recompense, însă acesta nu pot fi date împotriva poporului.

Această politizare fără logică creează aberaţii instituţionale ce aruncă în aer componente ale sistemului public. O instituţie care se trezeşte, peste noapte, cu un implant extern, menit să o conducă, este pierdută. „Plebeii” democraţiei româneşti sunt nevoiţi să se prosterneze şi să strângă din dinţi, privind uimiţi la ce minuni poate face politica la noi. Angajaţii nefericitului sistem sunt nevoiţi să facă un slalom permanent pentru păstrarea legalităţii, conştienţi fiind de misiunea lor instituţională. Duc o luptă sisifică pentru a da o formă de legalitate înaltelor decizii şi aşteptă „vremuri mai bune”. Îşi cultivă răbdarea şi nu-şi mai pun speranţa că se va produce acel efect miraculos al butadei comuniste „mintea vine după post”.

Oamenii politici nu trebuie judecaţi după spusele lor, ci după actele lor. În România, deşi se invocă diferite numiri în cadrul organelor colegiale ale partidelor, în fapt, în mare parte, numirile politice sunt făcute de lideri. Prin calitatea oamenilor susţinuţi, aceştia îşi demonstrează respectul pentru votanţi. „Dreptul” cutumiar de a-şi numi favoriţii în funcţii pare un privilegiu, dar, în realitate, este o oglindă a lor.  Un lider politic se reflectă în activitatea, comportamentul şi profesionalismul tuturor celor pe care-i susţine. Şi-a asumat calitatea de recrutor al resursei umane; în mod evident, trebuie să-şi asume şi răspunderea alegerii făcute. Înţelepciunea proverbului românesc „Spune-mi cu cine te însoţeşti, ca să-ţi spun cine eşti” trebuie să stea la baza evaluării activităţii politice la cel mai înalt nivel. Altfel, vom fi permanent contemporani cu… Incitatus!

Paul Negoiţă

http://www.opiniabuzau.ro/index.php/opinii/586-contemporani-cu-incitatus?Itemid=470&option=com_content&view=article&id=586&month=4&year=2013

Date personale: Mă numesc  Iulius-Paul Negoiţă și sunt fiul al preotului Iulian Negoiţă şi al Anicăi, de profesie economistă. M-am născut în comuna Vintilă-Vodă, la data de 19 iunie 1975 și sunt căsătorit cu Mirela, din anul 1997. Avem doi copii, Matei  și Andrei. Referințe studii: Am absolvit Seminarul Teologic „Kesarie Episcopul” din Buzău și sunt licențiat al Facultăților de Teologie ( Patriarhul Iusitian) și Farmacie (Carol Davila) Am urmat şi cursuri de formare în  Islanda, Cipru, Marea Britanie, Letonia  și  Germania. Am obținut, în 2002, titlul de doctor în Teologie la Universitatea  București. Vorbesc Engleză, Franceză, Spaniolă și am cunoștințe medii de Italiană și Rusă. La nivel de citit și tradus mă descurc și în Germană și Greacă. Activitate profesională: Domeniul ecleziastic: Sunt preot din anul 1997.  Întâi am fost  la Parohia Gherăseni și din 2002 sunt preot la Parohia Sfântul Apostol Andrei din Cartierul Micro 14 - Buzău. Am primit toate gradele onorifice până la cel de iconom stavrofor, iar în perioada 2010-2014 am fost judecător la Consistoriului Mitropolitan. Conform celor relatate în lucrarea 500 de personalități buzoiene. Cea mai importantă realizare pentru cariera de preot este considerată a fi contribuția la construirea ansamblul bisericesc din Cartierul Micro XIV, în centrul căruia se află Biserica „Sfântul Apostol Andrei”. Domeniul didactic: Am fost cadru didactic la Seminarul Teologic, Liceul de Artă și Colegiul Economic Buzău. Am funcționat la Inspectoratul Școlar Județean Buzău. Am fost în echipa de conducere și în corpul de inspector. Am fost purtător de cuvânt al instituției, pe toată perioada activității, adică timp de 8 ani. Din 2010, am fost director la  Palatului Copiilor Buzău, Școala Postliceale Sanitare Buzău și Colegiul Nicolae Paulescu din Râmnicu Sărat. Domeniul  farmaceutic: Ca farmacist, activez, încă de la înființare, în cadrul lanțului independent de farmacii „Iris Pharm”. Activitate filantropice : Am acordat burse de studiu pentru elevi care au urmat cursuri universitare și postliceale în domeniul medical, premii literare și artistice în cadrul concursurilor de profil și am susținut ameliorarea situației materiale a unor familii sărace. De asemenea, am susținut financiar apariția cărților de debut ale unor autori tineri și lucrări ale unor scriitori consacrați. Am susținut financiar și apariția unor lucrări bilingve pentru comunitatea rromă. Activitate civică : Am candidat în două rânduri la Consiliul Local Buzău și am obținut două mandate de consilier independent (2008-2012; 2012-2016). Am fost președintele Comisiei de Cultură, Culte, Minorități, Sport, Sănătate şi Asistență Socială. Din poziția de independent, în anul 2012 am candidat pentru funcția de primar al Municipiului Buzău, clasându-se al doilea, după candidatul USL, obținând un procent de 30,5% din voturi, respectiv 17.404 voturi. Activitate publicistică: Sunt editor la Editura Omega, calitate în care am editat și tipărit la tipografia proprie un număr peste 500 de lucrări. Ca jurnalist am fost membru în comitetul de redacție, editorialist sau publicist la  Ziarul Lumina, Jurnalul National, Revista Teologică, Mousaios, Glasul Adevărului, Analele Buzăului, Opinia, Sănătatea Buzoiană, Cronica de Buzău, Educația creștină, Lacrima, Viața Buzăului, Șansa Buzoiană, Tezaur. Am fost realizator de emisiuni radio și televiziune. Sunt autor sau coautor al mai multor volume de eseuri, proză, spiritualitate, istorie, pamflet politic: 40 de rânduri, Marchitanii roșii, Prin grădina lui Ilf și Petrof, Monografia Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Comuna Gherăseni, Cuvânt spre Cer - antologie de poezie religioasă ( coautor), Prin spini, Lectura șoaptei, Pagini de istorie locală.  Afilieri:  Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Bucureștii - Secția Proză. Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România - Filiala București Membru al Colegiului Farmaciștilor din România - Colegiul București Pasiuni Călătoriile, arta, creșterea animalelor și cultivarea plantelor.

Lasă un răspuns:

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Site Footer

Sliding Sidebar

Despre mine

Despre mine

Paul Iulius Negoita

Facebook