Fără vreo intruziune internă mai aplicată decât a unui cetăţean care urmăreşte în mod activ ceea ce se întâmplă pe scena politică românească – deoarece am aşteptări, idei, atitudini, temeri, speranţe pentru prezentul nostru şi pentru viitorul copiilor noştri – convenţia P.D.L. m-a preocupat. Interesul a constat, mai cu seamă, în urmărirea respectării regulilor democratice. Decizia internă aparţine membrilor, iar cu aceasta se vor prezenta în faţa electoratului în 2012.
De fapt, limpezirea apelor în direcţia continuităţii nu era o noutate nici la momentul congresului. Atunci a fost doar o expunere publică a ceea ce era prestabilit cu minuţiozitate anterior. Surpriza nu a constat decât în decalajul numeric, nu în ceea ce priveşte rezultatul. Rămâne însă un exemplu de curaj intern pentru orice partid ceea ce au întreprins susţinătorii moţiunii Blaga. Cu toate că, deznodământul a fost, sub un anumit aspect, asemănător unui moment umoristic de la emisiunea “Ora veselă”. Comediantul comenta un concurs, ciudat, aproape la fel de ciudat precum competiţia politică în România, o întrecere la care participanţii săreau de la o înălţime tot mai mare, într-o apă tot mai mică. Momentul de vârf în ceea ce priveşte curajul l-a atins candidatul care a sărit de la 100 de metri pe o… cârpă udă. Evident, rezultatul a fost dezastruos. Revenindu-şi ca prin minune, temerarul a fost întrebat pe ce s-a bazat atunci când a crezut că va reuşi. Ignorând total contextul, a răspuns: “Aş fi reuşit, dar mi-au stors cârpa”.
Trecând peste ceea ce s-a întâmplat şi mai ales cum s-a întâmplat în P.D.L., realitatea este una tristă – politicienii români, tocmai ei, nu au înţeles că viaţa internă a unei formaţiuni politice trebuie să fie democratică. Democraţia organizaţiilor dintr-un partid în România este un fel de răfuială. De la micile organizaţii rurale, până la organizaţiile centrale, confruntarea internă este considerată indezirabilă. Fiecare membru trebuie să ştie dimensiunea apei. Orice eroare se poate solda cu excludere, izolare, oprobriu intern. După tentativa eşuată, firească de altfel într-un spaţiu competiţional în care numai unii sunt învingători, înfrânţii sunt poftiţi să-şi ia calabalâcul şi să plece. Radicalismul acestei abordări este dovada imaturităţii democratice grave în cadrul oricărei formaţiuni politice. Conceptul de democraţie este ucis din faşă, chiar acolo unde el ar trebui cultivat, ca exemplu pentru întreaga societate. Lupta pentru putere nu trebuie să ducă la exterminarea adversarului. Aceasta este una dintre deosebirile esenţiale dintre democraţie şi totalitarism. În acest context, aşteptările unora, dorinţele altora, ca în urma convenţiei P.D.L. să existe excluderi sau migraţii sunt anacronice.
Cu toate că ceea ce se întâmplă în interiorul partidelor nu are nici pe departe importanţa publică acordată uneori de media, totuşi demersul este constructiv, deoarece ochiul cetăţeanului, finanţator din propriul buzunar al fenomenului politic, trebuie să fie ager. Lupta pentru democraţie nu a fost doar odată. Este zilnică şi este a noastră, a tuturor. Aşteptarea esenţială pe care trebuie să o avem de la un partid este aceea de a funcţiona în mod democratic. Liderii politici, mari şi mici, care nu obţin după reguli democratice victorii interne, nu vor respecta nici principiile de funcţionare ale democraţiei în stat. Un partid, indiferent de poziţia pe eşichierul politic, care nu se poate reforma intern, prin curajul şi responsabilitatea membrilor săi, care uneori mai mult oftează şi se plâng de lipsa unei democraţii interne decât se implică, trebuie ajutat de electorat să o facă, prin neacordarea votului.
Nu făgăduinţele electorale făcute de o formaţiune politică sau alta trebuie să fie criteriul esenţial de evaluare electorală, ci capacitatea liderilor de a se manifesta democratic. Numai astfel se poate depăşi originalitatea democratică în care ne zbatem de mai bine de 20 de ani.
Paul Negoiţă
http://www.opiniabuzau.ro/index.php/component/content/article?id=396
